Decizia nr. 700/2008

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Costel Onoriu și Eugenia Onoriu în Dosarul nr. 44.469/3/CA/2007 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă soțul părții Aurelia Bulgac, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului părții Aurelia Bulgac, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și depune concluzii scrise în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public arată că, față de jurisprudența constantă în materie a Curții Constituționale, nu au intervenit elemente noi, care să determine modificarea acesteia, astfel că solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 29 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 44.469/3/CA/2007, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

Excepția a fost ridicată de Costel Onoriu și Eugenia Onoriu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile

art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

încalcă principiul separației și echilibrului puterilor în stat și dreptul la un proces echitabil. Aceasta, deoarece, pe de o parte, ele "permit unei instanțe judecătorești să se interfereze nejustificat peste atribuțiile puterii executive (administrative)", în sensul că instanța poate să suspende un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate. Cât privește încălcarea dreptului la un proces echitabil, se arată că textul legal criticat încalcă dreptul invocat, atât prin forma sa imprecisă și imprevizibilă de redactare, cât și prin conținut, în sensul că favorizează reclamantul, de a cărui voință depinde în mod esențial durata suspendării executării actului administrativ. Suspendarea operând până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, se deschide calea unor abuzuri, reclamantul având posibilitatea să prelungească procesul pe fond și apoi în recurs. Mai mult, în situația în care cererea în anulare a actului administrativ este respinsă pe fond, se creează o situație inechitabilă față de pârât și se încalcă principiul egalității armelor, deoarece hotărârea de suspendare a executării subzistă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Prin urmare, o hotărâre judecătorească dată cu privire la cererea de suspendare, care vizează doar o "pipăire a fondului", ajunge prin prisma urgenței să prevaleze față de o hotărâre judecătorească care privește fondul cauzei, vizează o judecată negrevată de urgență și este susținută pe deplin de toate garanțiile dreptului la un proces echitabil.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul constituționalității dispozițiilor legale examinate, acestea fiind conforme principiului separației puterilor în stat și dreptului la un proces echitabil.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile

art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

sunt constituționale. Principiul separației puterilor în stat nu înseamnă lipsa unui mecanism de control între puterile statului, ci, dimpotrivă, pentru garantarea respectării drepturilor și libertăților cetățenești, precum și a valorilor constituționale, presupune existența unui control reciproc, precum și realizarea unui echilibru de forțe între acestea. De asemenea, nu se poate reține încălcarea dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Constituțională pronunțându-se în acest sens prin

deciziile nr. 1.129/2007

și nr. 939/2006.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile formulate în ședința de dezbateri, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, dispoziții modificate prin

art. I pct. 21 din Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Art.15 din

Legea nr. 554/2004 , intitulat "Solicitarea suspendării prin acțiunea principală", prevede la alin. (1) următoarele: "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond."

Autorii excepției apreciază că textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, drept invocat, prin coroborare cu art. 20 din Legea fundamentală, și din prisma art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Dispozițiile

art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

au mai fost examinate de Curtea Constituțională prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală și din prisma unor critici de neconstituționalitate asemănătoare celor formulate în prezentă cauză. De exemplu, prin

Decizia nr. 1.129 din 27 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 13 decembrie 2007, Curtea, respingând excepția, a reținut următoarele: "Cererea de suspendare a actului administrativ poate fi introdusă în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, iar instanța are obligația de a soluționa de urgență cererea, cu citarea părților. Suspendarea actelor administrative reprezintă, așadar, o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate. (...) Mai mult, dispozițiile de lege criticate nu împiedică, sub nicio formă, soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, deoarece suspendarea actului administrativ atacat poate fi dispusă de instanța de judecată numai până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei."

Așa fiind, Curtea constată că soluția și considerentele reținute prin decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, deoarece, sub aspectul susținerilor referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în cauză nu au fost relevate elemente noi, care să conducă la o modificare a jurisprudenței în materie a Curții.

În plus, în prezenta cauză este invocat principiul separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituție, afirmându-se că atribuția instanței de judecată de a supune controlului său un act administrativ, care se bucură de prezumția de legalitate, reprezintă o interferare în activitatea puterii executive (administrative).

Curtea nu poate reține o astfel de critică de neconstituționalitate. Contrar susținerilor autorilor excepției, principiul separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - presupune existența unui control reciproc între puterile statului sub aspectul exercitării în conformitate cu legea a atribuțiilor lor specifice, acesta fiind un mecanism specific statului de drept și democratic pentru evitarea abuzurilor din partea uneia sau alteia dintre puterile statului. Principiul neagă opusul său, care este cel al unanimității, caracteristic statului totalitar și dictatorial. În același spirit, Constituția consacră la art. 52 dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Costel Onoriu și Eugenia Onoriu în Dosarul nr. 44.469/3/CA/2007 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2008.