Decizia nr. 647/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Ciocan în Dosarul nr. 2.034/266/2006 al Judecătoriei Negrești-Oaș.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2.034/266/2006, Judecătoria Negrești-Oaș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată într-o cauză având ca obiect partaj bunuri comune.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât impun autorului excepției obligația de a-și alege domiciliul în țară, contrar prevederilor constituționale și din normele internaționale invocate.

Judecătoria Negrești-Oaș opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Dacă pârâtul locuiește în străinătate, președintele va putea fixa un termen mai îndelungat. Prin citație pârâtul va fi informat că are obligația de a-și alege domiciliul în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul. În cazul în care pârâtul nu se conformează acestei obligații, comunicările se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poșta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menționate actele ce se expediază, ținând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii."

Excepția de neconstituționalitate este raportată la art. 17 din Constituție, la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la art. 13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. În motivarea excepției se susține că dispozițiile legale atacate sunt neconstituționale, întrucât îi impun pârâtului obligația de a-și alege domiciliul în țară, contrar prevederilor constituționale și normelor internaționale invocate.

Examinând excepția, Curtea Constituțională constată că motivele invocate nu sunt întemeiate.

Textul de lege criticat de autorul excepției cuprinde dispoziții de procedură judiciară pe care legiuitorul este abilitat să le adopte, în condițiile prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constituție, cu respectarea tuturor normelor și principiilor consacrate în Legea fundamentală.

În acest sens, Curtea reține că art. 21 din Constituție prevede accesul liber la justiție și dreptul părților la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. Dispozițiile legale atacate răspund tocmai acestei exigențe, pe de o parte, acordând pârâtului care locuiește în străinătate un termen mai lung, pentru ca acesta să își poată pregăti apărarea, iar pe de altă parte, oferindu-i posibilitatea să își aleagă domiciliul în România pentru ca procesul să se poată desfășura în condiții normale și pentru ca reclamantul să fie protejat de exercitarea abuzivă de către pârât a drepturilor procesuale.

Absența unei reglementări ca aceea care formează obiectul excepției de neconstituționalitate ar putea genera prelungirea procesului dincolo de limitele rezonabile prescrise de Constituție sau chiar imposibilitatea desfășurării procesului, cu încălcarea gravă a dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 114^1 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghe Ciocan în Dosarul nr. 2.034/266/2006 al Judecătoriei Negrești-Oaș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 iunie 2008.