Decizia nr. 865/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Ionuț Stroe Mihalcea în Dosarul nr. 3.236/300/2007 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 790D/2008, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 alin. (1) și (2) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Dominic Pan Meghea în Dosarul nr. 7.219/300/2006 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se constată, de asemenea, lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 790D/2008 la Dosarul nr. 533D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 9 ianuarie 2008 și 6 martie 2008, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a civilă în Dosarul nr. 3.236/300/2007 și de Curtea de Apel București Secția a IV-a civilă în Dosarul nr. 7.219/300/2006, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și, respectiv, ale art. 32 alin. (1) și (2) din aceeași lege. Excepția a fost ridicată de Ionuț Stroe Mihalcea și, respectiv, Dominic Pan Meghea în cauze civile având ca obiect "obligația de a face" constând în desființarea unor lucrări de construire.

În motivările excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că este încălcat dreptul la apărare întrucât organul constatator este deja în posesia unui titlu executor la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv procesul-verbal de constatare a contravenției, și în aceste condiții "rolul instanței de judecată este pur formal, aceasta având doar atributul de a stabili termenul în care trebuie desființate construcțiile". Se arată că reclamantul are o poziție privilegiată față de pârât, care nu are "posibilitatea reală de a formula o apărare și astfel procesul nu mai este echitabil". De asemenea, se mai susține că este nesocotit dreptul de proprietate privată "în condițiile în care construcția este finalizată, iar proprietarul a obținut certificat de urbanism".

Tribunalul București - Secția a V-a civilă și Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. Precizează că acestea nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiției și de a se prevala neîngrădit de toate garanțiile pe care le presupune un proces echitabil și, în plus, nu îngrădesc nici exercițiul dreptului la apărare și nici al dreptului de proprietate privată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 32 alin. (1) și (2) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004. Deși în Dosarul Curții Constituționale nr. 533D/2008 este menționat ca obiect al excepției art. 32 în ansamblul său, în realitate, așa cum se deduce din motivarea scrisă, autorul excepției are în vedere doar dispozițiile alin. (1) și (2) ale acestuia. Textul criticat are următorul cuprins:

- Art. 32 alin. (1) și (2) - "(1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:

a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;

b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.

(2) În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1)."

Dispozițiile art. 28 alin. (1), la care textul mai sus redat face trimitere, prevăd următoarele: "(1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textul criticat contravine următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 21 alin. (3) potrivit căruia părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 124 alin. (2) care prevede că justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 32 alin. (1) și (2) din Legea nr. 50/1991

au mai fost supuse controlului de constituționalitate, cu motivări similare și prin raportare la aceleași prevederi din Constituție ca și cele invocate în prezenta cauză, Curtea constatând că acestea nu contravin niciunuia dintre textele Legii fundamentale menționate de autorii excepției de față în argumentarea criticilor de neconstituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 676 din 12 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 8 iulie 2008, Curtea a reținut că, "în ceea ce privește competența de a sesiza instanța de judecată pentru nerespectarea măsurilor dispuse prin procesulverbal de constatare a contravenției, aceasta aparține, în mod justificat, acelorași organe abilitate să constate și să aplice sancțiuni pentru nerespectarea prevederilor referitoare la autorizarea executării lucrărilor de construcții. Pe de altă parte, fiind declanșat un proces, chiar și la sesizarea organului care a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției, instanța de judecată este cea care va soluționa cauza și va dispune măsurile corespunzătoare, în cadrul unui litigiu de natură să asigure părților, deci și pârâtului, toate garanțiile procedurale pe care le presupune exercitarea liberului acces la justiție și dreptul la un proces echitabil". De asemenea, prin

Decizia nr. 159 din 28 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, instanța de contencios constituțional a statuat că, "în ceea ce privește edificarea de construcții, nu se poate susține că prin desființarea unei construcții nelegal executate s-ar încălca dreptul de proprietate, întrucât demolarea, dispusă de o instanță judecătorească la finalul unui proces în care s-au putut formula apărări și administra probe, este consecința nerespectării de către constructor a prevederilor imperative ale legii privitoare la autorizările necesare edificării imobilului respectiv".

Întrucât în cauza de față nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, soluțiile pronunțate cu acele prilejuri și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 alin. (1) și (2) din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, excepție ridicată de Ionuț Stroe Mihalcea în Dosarul nr. 3.236/300/2007 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de Dominic Pan Meghea în Dosarul nr. 7.219/300/2006 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 iulie 2008.