Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 841/2008

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001 privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România

prezumat în vigoare

Data actului: 8 iulie 2008
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 593 din 7 august 2008
Citează: 5 acte
Structură: 3 articole · 12.777 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

OUG nr. 112/2001 30 august 2001 (prevederi anume) privind sancționarea unor fapte săvârșite în afară teritoriului tarii de cetățeni români s…

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marilena Mincă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România, excepție ridicată de Mihai Gigel în Dosarul nr. 8.622/271/R/2007 al Judecătoriei Oradea Secția penală.

La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care susține, în principal, că excepția de neconstituționalitate are caracter inadmisibil deoarece dispozițiile

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

au fost abrogate implicit prin efectul prevederilor

art. 54 alin. (2) din Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, potrivit cărora "La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă (...) orice alte dispoziții contrare (...)". În subsidiar, în ipoteza în care Curtea Constituțională apreciază că textul legal criticat este în vigoare, reprezentantul Ministerului Public consideră că acesta contravine prevederilor art. 25 și ale art. 53 din Constituție, deoarece restrânge în mod disproporționat exercițiul dreptului la liberă circulație. Deoarece măsura refuzului eliberării pașaportului sau a suspendării lui pe o perioadă fixă de 5 ani operează de drept, trebuie luate în considerare aspecte de oportunitate, iar orice restrângere a exercițiului unui drept trebuie motivată, particularizată și dispusă pe o durată rezonabilă, ce nu poate depăși 3 ani, potrivit

art. 38 din Legea nr. 248/2005 .

CURTEA ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 30 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 8.622/271/R/2007, Judecătoria Oradea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România.

Excepția a fost ridicată de inculpatul Mihai Gigel într-o cauză penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

sunt neconstituționale în măsura în care stabilesc o restrângere a exercițiului unui drept - dreptul la liberă circulație - pe o perioadă fixă de 5 ani, fără a exista o restrângere proporțională (de exemplu de la 1 la 5 ani), în funcție de situația concretă care a determinat măsura dispusă (de exemplu, săvârșirea în formă consumată sau în forma tentativei, săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei unui stat străin sau cea de călăuzire). Prin urmare, stabilirea unei pedepse unice, invariabile, pentru o serie de infracțiuni diferite, prevăzute de art. 1-3 din aceeași ordonanță, contravine normelor art. 53 alin. (2) din Constituție, care permit restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți în anumite condiții, printre care și respectarea principiului proporționalității dintre măsura dispusă și situația care a determinat aplicarea acelei măsuri.

Judecătoria Oradea - Secția penală nu își exprimă opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

sunt neconstituționale.

Astfel, măsura suspendării, pentru o perioadă de 5 ani, a dreptului de folosire a pașaportului sau refuzul eliberării pașaportului pentru cetățeanul român, condamnat în temeiul prevederilor referitoare la trecerea ilegală a frontierei unui stat străin, nu întrunește condițiile constituționale ale art. 53 prevăzute pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, în sensul că nu se încadrează în niciunul dintre cazurile expres și limitativ stabilite la alin. (1) și nici nu respectă principiul proporționalității cuprins la alin. (2) al textului constituțional. Acest principiu presupune ca orice restricție să corespundă scopului pentru care a fost prevăzută, în anumite limite strict necesare, în funcție de situația dată. De asemenea, prin stabilirea acestei sancțiuni fixe - 5 ani de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului - judecătorul nu are posibilitatea să decidă în funcție de situația concretă existentă.

În plus, se apreciază că ordonanța de urgență, în ansamblul ei, prin modul deficitar de redactare, nu corespunde exigențelor de tehnică legislativă, întrucât nu îndeplinește cele patru criterii de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate pentru ca subiectul de drept vizat să își poată conforma conduita, astfel încât să evite consecințele nerespectării normelor acesteia. De asemenea, consideră că normele

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 112/2001

au căzut în desuetudine, având în vedere calitatea României de stat membru al Uniunii Europene, în cadrul căreia este asigurată libera circulație a persoanelor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA ,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

privind sancționarea unor fapte săvârșite în afara teritoriului țării de cetățeni români sau de persoane fără cetățenie domiciliate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 252/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 9 mai 2002. Textul legal criticat prevede următoarele:

"Cetățeanului român condamnat în temeiul dispozițiilor art. 1-3 i se refuză eliberarea pașaportului sau, după caz, i se suspendă dreptul de folosire a acestuia pe o perioadă de 5 ani." Articolele menționate reglementează următoarele infracțiuni și pedepse:

Articolul 1

Trecerea ilegală a frontierei unui stat străin, pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani;

Articolul 2

Racolarea, îndrumarea sau călăuzirea uneia ori mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin sau organizarea uneia ori a mai multora dintre aceste activități ilegale, pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, și tentativa la cele două infracțiuni menționate;

Articolul 3

Inițierea sau constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii infracțiunii prevăzute la art. 2 ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

Autorul apreciază că textul de lege indicat contravine prevederilor art. 53 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, iar măsura dispusă trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Critica autorului excepției se întemeiază pe prevederile art. 53 alin. (2) din Constituție, sub aspectul încălcării principiului proporționalității, însă omite dispozițiile alin. (1) ale aceluiași text fundamental. Potrivit acestora, "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav".

Măsura cuprinsă la

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001 , constând în refuzul autorităților competente de a elibera pașaportul sau de a suspenda dreptul de folosire a acestuia pe o perioadă de 5 ani, este dispusă împotriva cetățeanului român condamnat printr-o hotărâre judecătorească pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 1-3 din ordonanța de urgență, referitoare la trecerea frauduloasă a frontierei unui stat străin. Efectul prevederilor de lege criticate este, într-adevăr, restrângerea exercițiului dreptului la liberă circulație, prevăzut de art. 25 din Constituție și de art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, însă măsura contestată are caracterul unei măsuri speciale, instituite printr-un act normativ cu caracter special, ce vizează reglementarea și sancționarea comportamentului infracțional al cetățenilor români în străinătate.

Curtea apreciază că săvârșirea unor infracțiuni legate de trecerea frauduloasă a frontierei unui stat străin, în diferite forme de gravitate, prezintă un pericol social ridicat pentru acel stat a cărui graniță s-a trecut în mod fraudulos și, totodată, determină deteriorarea relațiilor externe ale României cu acel stat, cu grave consecințe sub numeroase aspecte referitoare la politica internațională, în ansamblul său. A fost opțiunea legiuitorului adoptată în cadrul politicii penale a statului ca, prin instituirea măsurii de restrângere a exercițiului dreptului de liberă circulație în străinătate pe o perioadă fixă de 5 ani, să se urmărească prevenirea și sancționarea unor asemenea fapte, ce au un impact negativ asupra imaginii României în lume și îngreunează desfășurarea în termeni amiabili a unor relații externe mutuale, în special în contextul în care țara noastră are calitatea de nou membru al Uniunii Europene.

În concluzie, Curtea constată că măsura prevăzută de

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

este necesară într-o societate democratică, impusă din rațiuni de apărare a securității naționale, a ordinii publice și a drepturilor și libertăților cetățenilor și vizează în egală măsură pe toți cei aflați în ipoteza normei, fiind, așadar, pe deplin justificată sub aspectul îndeplinirii condițiilor art. 53 din Constituția României și ale art. 2 pct. 3 și 4 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 112/2001

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 iulie 2008.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.