Decizia nr. 827/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 4 alin. (1) și (3), art. 5 și

art. 9 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2004 , excepție ridicată de Cătălin Ciucă în Dosarul nr. 7.043/233/2006 al Tribunalului Galați - Secția civilă.

La apelul nominal răspunde, pentru Societatea Comercială "Electrica Distribuție Muntenia Nord" S.A. - Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Galați, consilier juridic Elena Drăgan, cu delegație la dosar, constatându-se lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul părții prezente solicită respingerea excepției. În esență, arată că principala critică de neconstituționalitate constă în aceea că textele de lege supuse controlului de constituționalitate nu nominalizează printre categoriile de chiriași cărora le pot fi vândute locuințele din patrimoniul societăților comerciale din anumite sectoare de activitate și salariaților transferați. În legătură cu aceasta precizează că

Legea nr. 189/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 130/2004

include printre beneficiari și salariații transferați, astfel că excepția urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. Depune întâmpinare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât consideră că textele de lege criticate nu sunt contrare dispozițiilor din Constituție invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 7.043/233/2006, Tribunalul Galați - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 4 alin. (1) și (3), art. 5 și

art. 9 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2004

privind unele măsuri pentru vânzarea de către societățile comerciale, companiile și societățile naționale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale și al industriei de apărare, precum și de către alți agenți economici din subordinea Ministerului Economiei și Comerțului a locuințelor pe care aceștia le au în patrimoniu personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere, pensionarilor sau disponibilizaților cu ultimul loc de muncă la acești agenți economici. Excepția a fost ridicată de Cătălin Ciucă într-o cauză civilă, în apel, având ca obiect obligația de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că modalitatea de stabilire și implicit cuantumul prețului de vânzare a locuințelor, astfel cum sunt prevăzute de textele de lege criticate "nu respectă cerințele impuse de o reală protecție socială", precum și faptul că depășirea termenului în interiorul căruia cei vizați de dispozițiile ordonanței trebuie să își manifeste voința de a cumpăra, "nu ar trebui să ducă la pierderea dreptului de a cumpăra prevăzut de

Legea locuinței nr. 85/1992 ". În acest sens, în esență, se susține că prevederile: art. 1 din ordonanța criticată, potrivit cărora societățile comerciale pot să vândă locuințele pe care le au în patrimoniu la data intrării în vigoare a ordonanței personalului propriu și salariaților care sunt titulari ai contractelor de închiriere, sunt neconstituționale, întrucât nu dispun și cu privire la salariații transferați în interes de serviciu; art. 4, referitoare la stabilirea prețului de vânzare pe baza unui raport de evaluare întocmit de evaluatori selecționați conform legii, "nu au nimic comun cu dreptul constituțional de protecție socială", întrucât evaluatorul "este preocupat de estimarea unei valori de piață cât mai apropiată de realitate, pentru a cunoaște care poate fi prețul maxim pentru cumpărător." Consideră că "nu este indiferent dacă valoarea la care se face referire în raport este o valoare de piață sau o valoare de investiție", fiind de neacceptat "pretenția unității vânzătoare de a încasa prețul pieții", în condițiile în care "din legea privind înființarea societăților comerciale reiese clar că un procent din profitul societății trebuie să se regăsească și în salariile angajaților." Art. 4 contravine și art. 16 din Constituție, prin aceea că "ordonanța în cauză propune un evaluator"; posibilitatea prevăzută de art. 5 din ordonanță, de închiriere a locuințelor dacă acestea nu sunt cumpărate de chiriași, nu este realizabilă, "întrucât chiriile locuințelor de serviciu din acest minister sunt exagerat de mari", nu respectă

Hotărârea Guvernului nr. 310/2007

și plata acestora se face "în sistem hotelier cu factură fiscală cu TVA", precum și că adevăratele motive pentru care nu au fost depuse cereri de cumpărare în termen util sunt prețurile de vânzare "iluzorii" și "plata întreținerii care se face în sistem paușal"; art. 9 alin. (2) din ordonanță prevede un termen de care "am luat cunoștință cu un an mai târziu de la publicarea în Monitorul Oficial", astfel că este încălcat art. 31 din Constituție, precum și Legea liberului acces la informații de interes public. Autorul excepției mai susține că: "dreptul de a cumpăra locuința construită cu fonduri publice s-a născut din momentul repartiției", iar "împrejurarea că aceste locuințe nu s-au vândut încă din iulie 1995 nu este din vina chiriașilor, ci a conducerii întreprinderii";

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2004

interzice, prin art. 10, "agenților economici să mai construiască locuințe din fondurile statului" și "completează"

art. 7 din Legea nr. 85/1992 , iar efectele sale juridice au agravat situația chiriașilor. În final, solicită Curții Constituționale "să decidă asupra modalității de plată privind vânzarea apartamentelor cu plata integrală", "având în vedere că prețul de vânzare al apartamentelor este destul de ridicat în comparație cu puterea de cumpărare a locatarilor."

Tribunalul Galați - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este nefondată, întrucât nici unul din textele de lege criticate nu contravin art. 9, art. 16 alin. (1), art. 31 alin. (1) și (2), art. 47 alin. (1) sau art. 115 alin. (4), (6) și (8) din Constituție. În acest sens, arată că: vânzarea locuințelor de serviciu este o facultate și nu o obligație a agenților economici care au în patrimoniu asemenea locuințe, iar prevederea prin lege a unei astfel de obligații nu contravine egalității în drepturi a cetățenilor și nici protecției sociale a muncii; orice persoană care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 din ordonanță își poate manifesta voința de a cumpăra locuința de serviciu; ordonanța nu creează discriminare între diferite categorii de personal și nici nu afectează drepturile și libertățile fundamentale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2004

sunt constituționale. Astfel, în legătură cu invocarea încălcării art. 16 alin. (1) din Constituție arată că "instituirea unor reguli în ceea ce privește statutul cumpărătorului [...] este justificată chiar de calitatea acestora", iar critica raportată la prevederile constituționale ale art. 115 alin. (4), (6) și (8) nu poate fi reținută, întrucât reglementarea este impusă de situația locuințelor ocupate de personalul propriu și întrucât ordonanța a fost aprobată prin

Legea nr. 189/2005 . Consideră că prevederile art. 9, art. 31 alin. (1) și (2), art. 41 alin. (2) și art. 47 alin. (1) din Constituție nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1, art. 4 alin. (1) și (3), art. 5 și

art. 9 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2004

privind unele măsuri pentru vânzarea de către societățile comerciale, companiile și societățile naționale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale și al industriei de apărare, precum și de către alți agenți economici din subordinea Ministerului Economiei și Comerțului a locuințelor pe care aceștia le au în patrimoniul personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere, pensionarilor sau disponibilizaților cu ultimul loc de muncă la acești agenți economici, astfel cum au fost modificate prin articolul unic, pct. 1, 2 și 4 din

Legea nr. 189/2005

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 130/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 27 iunie 2005.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 1: "Societățile comerciale, companiile și societățile naționale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale și al industriei de apărare, precum și alți agenți economici din subordinea Ministerului Economiei și Comerțului, în baza aprobării de către adunarea generală a acționarilor sau, după caz, a consiliului de administrație, pot vinde locuințele pe care le au în patrimoniu personalului propriu - salariați care sunt titulari ai contractelor de închiriere -, disponibilizaților cu ultimul loc de muncă la acești agenți economici, care sunt titulari ai contractelor de închiriere la data disponibilizării, sau pensionarilor cu ultimul loc de muncă la acești agenți economici.";

- Art. 4: "(1) Prețul de vânzare se stabilește pe baza unui raport de evaluare elaborat de persoane fizice sau juridice autorizate, potrivit legii. Evaluatorii vor fi selecționați conform legislației în vigoare. [...].

(3) Răspunderea privind corectitudinea stabilirii prețului de vânzare revine exclusiv evaluatorului selectat care a întocmit raportul de evaluare.";

- Art. 5: "În situația în care locuințele nu sunt cumpărate de chiriași și au devenit disponibile ca urmare a eliberării acestora, pot fi vândute prin licitație publică, în condițiile legii, numai dacă nu pot fi închiriate altor angajați ai societății, disponibilizaților sau pensionarilor cu ultimul loc de muncă la societate, la cererea acestora.";

- Art. 9 alin. (2): "Termenul limită de finalizare a operațiunilor de vânzare a locuințelor este 31 decembrie 2006."

Autorul excepției susține că textele de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 9 privind "Sindicatele, patronatele și asociațiile patronale", ale art. 16 alin. (1) - "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", ale art. 31 alin. (1) - "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit" și (3) - " Dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor sau securitatea națională", ale art. 41 alin. (2) referitoare la dreptul salariaților la măsuri de protecție socială, ale art. 47 alin. (1) - "(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent", ale art. 115 alin. (4) - "(4) Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora", alin. (6) - "Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietatea publică" și (8) - "Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței."

De asemenea, se mai invocă și încălcarea art. 1, 7, 17, 22, 23 și 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și art. 2 pct. 1, art. 5, 7, 8, art. 11 pct. b), art. 17 și 21 din Carta drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele: în esență, din criticile formulate, rezultă că autorul excepției este nemulțumit de modalitatea de stabilire și implicit de cuantumul prețului de vânzare a locuințelor cu privire la care dispune ordonanța criticată, care "nu respectă cerințele impuse de o reală protecție socială". De asemenea, consideră că nerespectarea termenului în interiorul căruia cei vizați de dispozițiile ordonanței trebuie să își manifeste voința de a cumpăra "nu ar trebui să ducă la pierderea dreptului de a cumpăra prevăzut de

Legea locuinței nr. 85/1992 ". În consecință, solicită Curții Constituționale "să decidă asupra modalității de plată privind vânzarea apartamentelor cu plata integrală", "având în vedere că prețul de vânzare al apartamentelor este destul de ridicat în comparație cu puterea de cumpărare a locatarilor."

Analizând aceste susțineri, Curtea constată că, în realitate, ele nu reprezintă critici de neconstituționalitate, ci, considerații personale ale autorului excepției referitoare la dispozițiile art. 1, art. 4 alin. (1) și (3), art. 5 și

art. 9 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2004 , care nu intră în competența Curții Constituționale. Astfel, de exemplu, susține că art. 4 nu are nimic comun cu dreptul constituțional de protecție socială, întrucât evaluatorul "este preocupat de estimarea unei valori de piață cât mai apropiată de realitate, pentru a cunoaște care poate fi prețul maxim pentru cumpărător", că locuințele care nu sunt cumpărate de chiriași nu pot fi închiriate, "întrucât chiriile locuințelor de serviciu din acest minister sunt exagerat de mari" și nu respectă

Legea nr. 310/2007 , sau că a luat cunoștință de prevederile ordonanței "cu un an mai târziu de la publicarea în Monitorul Oficial".

Autorul excepției mai solicită Curții "să decidă asupra modalității de plată privind vânzarea apartamentelor cu plata integrală", "având în vedere că prețul de vânzare al apartamentelor este destul de ridicat în comparație cu puterea de cumpărare a locatarilor". Nici acest aspect nu intră în competența Curții, întrucât, potrivit Constituției și

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta "nu poate modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pe de altă parte, Curtea constată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2004

privind unele măsuri pentru vânzarea de către societățile comerciale, companiile și societățile naționale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale și al industriei de apărare, precum și de către alți agenți economici din subordinea Ministerului Economiei și Comerțului a locuințelor pe care aceștia le au în patrimoniu personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere, pensionarilor sau disponibilizaților cu ultimul loc de muncă la acești agenți economici a fost adoptată tocmai pentru a da posibilitatea societăților comerciale vizate de a vinde locuințele pe care le au în patrimoniu, în condițiile pe care aceasta le stabilește și care reprezintă voința legiuitorului.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 4 alin. (1) și (3), art. 5 și

art. 9 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2004

privind unele măsuri pentru vânzarea de către societățile comerciale, companiile și societățile naționale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale și al industriei de apărare, precum și de către alți agenți economici din subordinea Ministerului Economiei și Comerțului a locuințelor pe care aceștia le au în patrimoniu personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere, pensionarilor sau disponibilizaților cu ultimul loc de muncă la acești agenți economici, excepție ridicată de Cătălin Ciucă în Dosarul nr. 7.043/233/2006 al Tribunalului Galați - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 iulie 2008.