Decizia nr. 432/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Balan Constanta împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 55 din 19 martie 1997 *).

-------------

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 8 ianuarie 1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330, art. 330^1 din Codul de procedură civilă invocată de Balan Constanta.

Prin Decizia nr. 55 din 19 martie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 330, art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia Curții Constituționale nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996 și, respectiv nr. 251 din 17 octombrie 1996, prin care s-a constatat ca prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituționale. Cat privește dispozițiile art. 330^1, prin aceeași decizie s-a constatat ca, urmare modificării acestui text prin Legea nr. 17/1997, motivele de neconstituționalitate invocate nu mai pot fi reținute, excepția fiind în prezent lipsită de obiect.

Împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 55 din 19 martie 1997

a declarat recurs în termen legal Balan Constanta, pentru următoarele motive: considerarea drept constituțional a textului art. 330^1 din Codul de procedură civilă încalcă principiul garantarii dreptului de proprietate legal constituit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, transcrisă în registrul de publicitate imobiliară, devenind astfel opozabil, inclusiv procurorului general; în decizia Curții "se face o simpla referire la Declarația Universala a Drepturilor Omului, dar nu se explica cum se împacă aceste drepturi cu posibilitatea ca o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și intră în circuitul civil sa mai fie desfiintata tot de o instanța judecătorească".

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este nefondat, Deoarece Curtea prin decizii definitive, care, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție, sunt obligatorii pentru viitor, s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea prevederilor legale ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate

Camera Deputaților și Senatul nu a comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacat, motivele de recurs invocate, punctul de vedere ale Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins.

Decizia nr. 55 din 19 martie 1997, atacată cu prezentul recurs, este criticata numai în ce privește prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, dar temeiurile invocate vizează art. 330 din acest cod. Astfel, se susține ca o hotărâre judecătorească rămasă definitivă nu este susceptibilă de vreo modificare tot pe cale judiciară. Or, în acest fel se neagă întregul sistem al căilor extraordinare de atac - între care figurează, deopotrivă, revizuirea și contestația în anulare -, reglementate de Codul de procedură civilă. Recursul în anulare nu vizează în mod special dreptul de proprietate, ci orice hotărâre judecătorească prin care, asa cum prevede art. 330 pct. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești ori s-au săvârșit infracțiuni de către judecători în legătură cu hotărârea pronunțată. În aceste condiții, textul legal criticat nu contravine în nici un fel prevederilor Declarației Universale a Dreptului Omului relative la dreptul de proprietate.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Balan Constanta împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 55 din 19 martie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 1997.