Decizia nr. 311/1997
privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, ale art. 330^1 și ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Lucian Stangu - președinte
Romul Petru Vonica - judecător
Victor Dan Zlatescu - judecător
Claudia Miu - magistrat-asistent
Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, fără citarea părților, examinând excepția de neconstituționalitate, constata următoarele:
Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 1 aprilie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 114/1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, ale art. 330^1 și ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatele-reclamante Marinescu Theodora și Cristescu Cornelia.
În susținerea excepției intimatele-reclamante arata ca dispozițiile legale atacate sunt neconstituționale, fiind în contradictie atât cu prevederile art. 41 alin. (1) și ale art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, cat și cu "principiul constituțional al stabilitatii raporturilor juridice", întrucât "procurorul general poate ataca o hotărâre definitivă oricând", poate invoca în mod subiectiv "depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, fără ca acest termen juridic să fie explicat prin lege", și, de asemenea, el "poate suspenda pe un termen stabilit doar de el, dar nelimitat în timp, până la apariția Legii nr. 17/1997" o hotărâre irevocabilă.
În instanța suprema și-a exprimat opinia în sensul că excepția ridicată este neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.
Asupra constituționalității art. 330 și a art. 330^2 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care, pe de o parte, s-a constatat ca prevederile art. 330 și ale art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, iar, pe de altă parte s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Având în vedere un text declarat neconstitutional nu mai poate face obiectul unei noi excepții de neconstituționalitate, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție și art. 26 alin. (5) din legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curții Constituționale sunt obligatorii erga omnes, rezultă ca excepția privind art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă este lipsită de obiect, urmând să fie respinsă ca vadit nefondata.
De asemenea, urmează să fie respinsă, ca vadit nefondata, și excepția privind dispozițiile art. 330 și ale art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă, întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii constante a Curții Constituționale.
Cu privire la dispozițiile legale referitoare la declararea recursului în anulare, cuprinse în art. 330^1 din Codul de procedură civilă, Curtea constata ca, la data invocarii excepției, acestea erau deja modificate prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, având următorul cuprins:
"Pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 1, recursul în anulare se poate declara în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă.
Pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 2, recursul în anulare se poate declara în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare".
Rezultă asadar ca, în urma modificării acestui text de lege, prin instituirea termenului de exercitare a recursului în anulare, excepția este lipsită de obiect, urmând să fie respinsă ca vadit nefondata.
În acest sens, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca vadit nefondata, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marinescu Theodora și Cristescu Cornelia în Dosarul nr. 114/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă, privind:
- dispozițiile art. 330 și ale art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă;
- dispozițiile art. 330^1 și ale art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
constatând ca excepția ridicată în legătură cu aceste prevederi legale este lipsită de obiect.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată la data de 8 iulie 1997.
-----------------
prof. univ. dr. Lucian Stangu
Magistrat-asistent,
Claudia Miu
*) Definitivă prin nerecurare.
PREȘEDINTE,
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.