Decizia nr. 351/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Raul Petrescu - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Cristescu Dimitrie Viorel împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 56 din 20 martie 1997 *).

------------

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 16 ianuarie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 1.315/1996 al acestei instanțe, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Cristescu Dimitrie Viorel.

Prin Decizia nr. 56 din 20 martie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă.

Aceasta soluție s-a fundamentat pe practica jurisdicțională a Curții Constituționale în materia recursului în anulare.

Împotriva deciziei sus-menționate Cristescu Dimitrie Viorel a declarat recurs, în termen legal, pentru următoarele motive:

- deși excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă a fost respinsă ca lipsită de obiect, textul legal rămâne neconstitutional, deoarece, în primul rând, dreptul de exercitare a recursului în anulare este, în continuare, rezervat procurorului general, cu excluderea celorlalte părți, iar pe de altă parte, pentru ca Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din

18 februarie 1997, prin care se instituie termenul de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare, nu îi este aplicabilă, întrucât ea nu poate retroactivă, astfel încât prevederile sale să se rasfranga și asupra recursului în anulare promovat în cauza, exercitat în anul 1996. Recurentul mai susține ca în cauza se aplică, în continuare, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, în redactarea sa anterioară modificării, în sensul că "recursul în anulare se poate declara oricând" și, în consecința, decizia Curții prin care s-a respins ca fiind lipsită de obiect excepția ridicată cu privire la dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă este eronată;

- Curtea Constituțională "avea obligația sa statueze cu privire la dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă" în cazul sau, "în sensul că numai momentul declarării recursului în anulare, și nu conținutul sau, este cel care în prezent" îi creează "o situație nedreaptă", și nu cu privire la cei care, gasindu-se în aceeași situație, nu pot beneficia de aceasta.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata, având în vedere practica jurisdicțională în materie a Curții Constituționale.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

În ceea ce privește motivele de recurs prin care se critica decizia atacată, pe de o parte, pentru ca în mod greșit s-a respins excepția vizând dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă ca fiind lipsită de obiect, întrucât în fondul cauzei sunt aplicabile prevederile menționate în redactarea lor anterioară modificării survenite prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, deoarece o lege nu poate retroactivă, iar pe de altă parte, ca prin decizie trebuia sa reexamineze constituționalitatea dispozițiilor art. 330^1 în cazul sau, întrucât prin introducerea unui termen pentru exercitarea recursului în anulare se creează o situație discriminatorie între cei care beneficiază de termenul instituit și cei care nu beneficiază, Curtea constata ca motivele sunt neintemeiate.

Orice lege noua creează o alta situație juridică față de legea anterioară, iar aplicarea legii la cauzele pe rol este o problemă de interpretare ce tine de competența exclusiva a instanțelor judecătorești. Fiind deci invederata prin recurs o problemă de interpretare și de legalitate a acestei interpretări, iar nu de constituționalitate, recursul este neîntemeiat.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Cristescu Dimitrie Viorel împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 56 din 20 martie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 1997.