Decizia nr. 488/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, ridicată de Hepp Gheorghe Ileana și Gheorghe Dan Sorin, intimați-reclamanți în Dosarul nr. 510/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13 noiembrie 1997 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 25 noiembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 26 iunie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 510/1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, invocată de intimații-reclamanți Hepp Gheorghe Ileana și Gheorghe Dan Sorin. Asa cum rezultă din încheierea de sesizare, excepția a fost invocată și cu referire la art. 31 din Legea nr. 56/1993, însă, în temeiul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanța a reținut ca, sub acest aspect, excepția este irelevanta, nefiind pertinenta cauzei.

În motivarea excepției se susține, pe de o parte, ca dispozițiile atacate contravin prevederilor art. 131 alin. (1) din Constituție, întrucât considera ca recursul în anulare, potrivit acestui text, nu putea fi exercitat decât cu sesizarea sau cu avizul ministrului justiției.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția este neîntemeiată.

În scopul soluționării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata, având în vedere practica jurisdicțională a Curții.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competența să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.

Asupra constituționalității art. 330 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a constatat ca prevederile acestui articol nu încalcă nici unui text constituțional.

Potrivit art. 128 din Constituție, căile de atac se exercită de către părți sau de Ministerul Public, în condițiile legii. Rezultă din aceasta prevedere constituțională ca Ministerul Public este îndrituit sa exercite o cale de atac, cu respectarea condițiilor legii. Faptul ca, în conformitate cu dispozițiile art. 131 din Constituție, procurorii își exercită atribuțiile sub autoritatea ministrului justiției nu are semnificatia ca procurorii nu ar putea promova o cale de atac fără avizul sau sesizarea ministrului justiției. Modul de exercitare de către ministrul justiției a autorității sale asupra procurorilor este o problemă ce depinde de reglementarea, prin lege, a acestei autorități, în care sens, recent, a fost modificată Legea nr. 92/1992, precizându-se, într-o noua conceptie legislativă, aceste modalități. Cele arătate sunt, în egala măsura, valabile și în ce privește recursul în anulare, ca și orice alta cale de atac. Potrivit reglementării actuale, recursul în anulare se exercită de către procurorul general, din oficiu, sau la cererea ministrului justiției, ceea ce corespunde atât statutului constituțional al Ministerului Public, cat și autorității exercitate de ministrul justiției asupra procurorilor, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 339 din 18 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 25 iulie 1997. În orice caz, nici una dintre aceste autorități nu ar putea ca, în respectul legii, sa dispună neexercitarea unui recurs în anulare, în cazul în care exista un motiv ce justifica promovarea acestuia. În ultima analiza, excepția invocată are semnificatia unei interpretări prin care se adauga la lege, ceea ce, de principiu, este inadmisibil în cadrul controlului constituționalității unei legi.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, al art. 2, al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 din Codul de procedură civilă, ridicată de Hepp Gheorghe Ileana și Gheorghe Dan Sorin în Dosarul nr. 510/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 1997.