Decizia nr. 499/1997

Ioan Muraru - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 și ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă, ridicată de Birau Maria Silvia în Dosarul nr. 235/1997, aflat pe rolul Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 noiembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 2 decembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 22 mai 1997, pronunțată în Dosarul nr. 235/1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 și ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă, ridicată de Birau Maria Silvia, fără ca aceasta să-și motiveze excepția.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția este neîntemeiată.

În scopul soluționării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata, având în vedere practica jurisdicțională a Curții.

Președinții Camerei Deputaților și Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele:

Nici încheierea de sesizare și nici notele scrise referitoare la excepția invocată nu indica, în nici un fel, motivele ce justifica ridicarea excepției, nementionand nici o prevedere constituțională în raport cu care textul de lege atacat ar fi neconstitutional. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, sunt neconstituționale numai prevederile legale care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției, iar potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității prevederii atacate numai în limitele sesizării. Pe de altă parte, potrivit art. 12 alin. (2) din aceeași lege, sesizările adresate Curții trebuie să fie motivate. În consecința, neindicarea de către autorul unei excepții a normei constituționale pentru care considera ca textul legal atacat este neconstitutional constituie un motiv de respingere a sesizării, întrucât excepția ridicată nu constituie o excepție de neconstituționalitate în sensul constituțional al termenului. Altminteri, ar insemna ca jurisdicția constituțională să se substituie părții în ce privește invocarea motivului de neconstituționalitate ridicat, exercitând astfel, sub acest aspect, un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil cat timp controlul pe calea excepției de neconstituționalitate nu se poate exercita decât la sesizare. În sensul celor arătate este și practica jurisdicțională a Curții cu privire la inadmisibilitatea invocarii unei excepții direct în fața acesteia, care, în toate cazurile, s-a referit la motive noi de neconstituționalitate ce nu fuseseră ridicate prin încheierea de sesizare.

Asupra constituționalității prevederilor art. 330^2 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a constatat, pe de o parte, ca prevederile art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, iar pe de altă parte s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

În ceea ce privește dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că acestea au fost modificate prin Legea nr. 17/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, în sensul că recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de către procurorul general, ci numai în termen de 6 luni, care începe să curgă de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 1, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 2. Sub acest aspect excepția este deci lipsită de obiect, în care sens este și practica jurisdicțională a Curții Constituționale, asa cum rezultă din Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, al art. 2, al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca nemotivată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 și ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă, ridicată de Birau Maria Silvia în Dosarul nr. 235/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 1997.