Decizia nr. 478/1997
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Pune în aplicare 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Muraru - președinte
Costica Bulai - judecător
Viorel Mihai Ciobanu - judecător
Mihai Constantinescu - judecător
Nicolae Popa - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Chertes Ioan și Chertes Laura împotriva
Deciziei Curții Constituționale nr. 57 din 25 martie 1997 *).
-----------
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 12 februarie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 3.138/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimații-reclamanți Chertes Ioan și Chertes Laura.
Prin Decizia nr. 57 din 25 martie 1997 Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor sus-menționate, retinand ca, asupra constituționalității art. 330, art. 330^2, art. 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, și că nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea soluției date. De asemenea, se constata modificarea dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă prin Legea nr. 17/1997, în sensul că recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de procurorul general, ci numai în termenul prevăzut de legea sus-menționată.
Împotriva
Deciziei Curții Constituționale nr. 57 din 25 martie 1997 , intimații-reclamanți au declarat recurs, în termen legal, deoarece art. 330^1 din Codul de procedură civilă, modificat prin Legea nr. 17/1997, "nu retroactiveaza potrivit art. 15 din Constituție", iar recursul în anulare a fost formulat în speta de procurorul general anterior acestei modificări. Recurentii considera "ca ar fi trebuit să între în preocuparea Curții ce hotărâri pot fi atacate cu recurs în anulare, în raport de data irevocabilitatii lor, în termenul de 6 luni, și de la ce data curge acest termen".
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, deciziile Curții Constituționale fiind obligatorii potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție.
Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:
Criticile formulate prin cererea de recurs sunt neintemeiate.
Potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție, deciziile Curții Constituționale, având efecte numai pentru viitor, nu pot privi decât neconstituționalitatea unor texte în vigoare, întrucât, altminteri, dacă s-ar referi la dispozițiile legale abrogate sau în forma anterioară unei modificări, în mod necesar ele ar avea efecte retroactive, adică raportate la o prevedere legală ce și-a încetat aplicarea la data când decizia a fost publicată, condiție de care depinde producerea efectelor, potrivit art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
În ceea ce privește faptul ca, prin deciziile pronunțate, Curtea nu a stabilit "ce hotărâri pot fi atacate cu recurs în anulare, în raport de data irevocabilitatii lor, în termenul de 6 luni, și de la ce data curge acest termen", se constată că aceasta constituie o problemă de interpretare legată de succesiunea în timp a legilor, care, potrivit practicii constante a Curții Constituționale, este de competența exclusiva a instanțelor judecătorești.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Chertes Ioan și Chertes Laura împotriva
Deciziei Curții Constituționale nr. 57 din 25 martie 1997 .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 1997.
*) Decizia Curții Constituționale nr. 57 din 25 martie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 27 noiembrie 1997.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11 noiembrie 1997 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 18 noiembrie 1997.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.