Decizia nr. 537/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Niculescu Tatiana, Nicolescu Alexandra Constantina și Costache Irina Dana împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 40 din 27 februarie 1997 *).

-----------

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 14 ianuarie 1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Niculescu Tatiana, Nicolescu Alexandra Constantina și Costache Irina Dana.

Prin Decizia nr. 40 din 27 februarie 1997 Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Pentru a pronunța aceasta soluție, s-a constatat ca, urmare modificării textului art. 330^1 din Codul de procedură civilă, prin Legea nr. 17/1997, excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții este lipsită de obiect.

Împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 40 din 27 februarie 1997

au declarat recurs, în termen legal, Niculescu Tatiana, Nicolescu Alexandra Constantina și Costache Irina Dana, pentru următoarele motive: art. 330^1 din Codul de procedură civilă nu limitează în timp posibilitatea introducerii recursului în anulare, pe care o rezervă exclusiv procurorului general, incalcandu-se astfel dispozițiile art. 11 alin. (2), ale art. 15 alin. (2), ale art. 16 alin. (1), ale art. 20 și ale art. 128 din Constituție, ale art. 10 din Declarația Universala a Drepturilor Omului și ale art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice; s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, dar nu s-a primit răspuns decât de la acesta din urma și s-ar impune cunoașterea opiniilor noilor autorități publice, alese după noiembrie 1996.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, iar excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă este lipsită de obiect, ca urmare a modificării textului prin Legea nr. 17/1997.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins.

Motivul referitor la nelimitarea în timp a posibilității introducerii recursului în anulare este neîntemeiat și urmează a fi respins, deoarece în prezent aceasta critica de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă nu mai poate fi susținută, urmare modificării textului prin Legea nr. 17/1997, care a limitat la 6 luni termenul pentru exercitarea acestei cai de atac.

Nici susținerile privind încălcarea prin art. 330^1 din Codul de procedură civilă a dispozițiilor constituționale ale art. 11 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 și ale art. 128, precum și a celor ale art. 10 din Declarația Universala a Drepturilor Omului și ale art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice nu pot fi reținute. Potrivit art. 130 din Constituție, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și, asa cum s-a reținut prin Decizia Curții Constituționale nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, și în materie civilă exista asemenea interese, cum sunt încălcarea principiului separației puterilor în stat sau săvârșirea de infracțiuni de către judecători. Pe de altă parte, potrivit art. 128 din Constituție, exercitarea căilor de atac se realizează în condițiile legii. Dacă art. 330 din Codul de procedură civilă a rezervat doar procurorului general dreptul de a exercita recurs în anulare, nu exista nici un text constituțional violat prin aceasta reglementare, părților fiindu-le rezervate celelalte cai extraordinare de atac: revizuirea și contestația în anulare.

Și cel de-al doilea motiv de recurs privind solicitarea punctelor de vedere de la noile autorități urmează a fi respins. Potrivit Legii nr. 47/1992, solicitarea punctelor de vedere nu era obligatorie la prima instanța, cat timp excepția a fost respinsă ca vadit nefondata. În recurs însă Curtea a solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, în temeiul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Faptul ca nici una dintre cele două Camere ale Parlamentului nu a comunicat punctele de vedere solicitate nu constituie un impediment în soluționarea cauzei.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Niculescu Tatiana, Nicolescu Alexandra Constantina și Costache Irina Dana împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 40 din 27 februarie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 1997.