Decizia nr. 539/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Konstantin Johanna împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 57 din 25 martie 1997*).

-----------

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 7 februarie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 2.549/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de reclamanta-intimata Konstantin Johanna.

Prin Decizia nr. 57 din 25 martie 1997 Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate, bazându-se pe practica jurisdicțională.

Împotriva deciziei sus-menționate, Konstantin Johanna a declarat recurs, în termen legal, pentru următoarele motive:

Curtea Constituțională a greșit considerând ca excepția de neconstituționalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă este nefondata, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice o eventuala schimbare a propriei practici, deoarece astfel a fost afectat principiul independentei judecătorului și supunerea lui numai față de lege și, pe cale de consecința, jurisprudenta a fost transformata în izvor de drept.

Recurenta apreciază ca exista noi elemente care ar fi trebuit să fie avute în vedere de Curte, și anume modificările aduse textelor atacate prin Legea nr. 17/1997, precum și cele care vor interveni și vor elimina recursul în anulare în procesul civil.

De asemenea, prin decizie, Curtea trebuia să se pronunțe asupra constituționalității textului art. 330^1 din Codul de procedură civilă, înainte de modificare.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Curtea Constituțională hotărăște asupra problemelor de drept, aspectele de fapt fiind atributul organelor unde cauza se judeca pe fond. De aceea este de esenta activității jurisdicționale a Curții Constituționale, sesizată cu judecarea unei excepții de neconstituționalitate, să-și evoce propria practica, fără ca prin aceasta să se încalce principiul constituțional al independentei judecătorilor.

Legea nr. 17/1997 nu a desființat recursul în anulare, ci a stabilit un termen înlăuntrul căruia el poate fi introdus de procurorul general.

Celelalte aspecte ridicate de recurenta nu vizează neconstituționalitatea textului art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ci privesc aplicarea în timp a legilor, care este de competența instanțelor judecătorești.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Konstantin Johanna împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 57 din 25 martie 1997.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 1997.