Decizia nr. 509/1997

Ioan Muraru - președinte

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu- judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 pct. 1, art. 330^1, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimații-reclamanți Tritt Erich-Mircea și Tritt Dragos-Erich în Dosarul nr. 4.046/1996, aflat pe rolul Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 noiembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 2 decembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 10 iunie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 4.046/1996 al acestei instanțe, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 330 pct. 1, art. 330^1, art. 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimații-reclamanți Tritt Erich-Mircea și Tritt Dragos-Erich.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile legale atacate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiție, ale art. 130 alin. (1) privitor la rolul Ministerului Public în apărarea intereselor cetățenilor, precum și dispozițiile art. 6 pct. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, cu privire la necesitatea soluționării cauzelor într-un timp rezonabil.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția este neîntemeiată.

În scopul soluționării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitatea nu este intemeiata, având în vedere practica jurisdicțională a Curții.

Președinții Camerei Deputaților și Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele:

În temeiul art 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competența să soluționeze excepția referitoare la dispozițiile art. 330 pct. 1, ale art. 330^1, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din codul de procedura civilă.

Curtea s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 330, art. 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, și a constatat ca prevederile art. 330 pct 1, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii jurisdicționale a Curții Constituționale, iar argumentele ce au fundamentat deciziile menționate subzistă și în speta de fața, Curtea urmează sa respingă ca nefondata excepția de neconstituționalitate vizând dispozițiile legale cuprinse în articolele menționate anterior.

Cu privire la dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, autorii excepției susțin ca textul legal, anterior modificării sale, potrivit căruia recursul în anulare poate fi introdus oricând de procurorul general, continua sa producă efecte juridice în cazul recursurilor în anulare introduse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, și, de aceea solicita Curții să se pronunțe asupra constituționalității acestui text legal, chiar dacă legiuitorul, prin legea modificatoare, a instituit termenul de 6 luni pentru exercitarea acestei cai de atac.

Referitor la cele de mai sus, Curtea constata că nu se poate pronunța asupra dispoziției legale, în forma sa anterioară modificării, întrucât soluția legislativă este diferita în noua sa redactare față de cea dinaintea modificării, urmând ca excepția de neconstituționalitate ce vizează dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă să fie respinsă ca lipsită de obiect.

În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 pct. 1, art. 330^1, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimații-reclamanți Tritt Erich-Mircea și Tritt Dragos-Erich în Dosarul nr. 4.046/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 1997.