Decizia nr. 475/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Constantinescu Elisabeta și Lascar Mihail împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 40 din 27 februarie 1997 *).

-----------

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 14 ianuarie 1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Constantinescu Elisabeta și Lascar Mihail.

Prin Decizia nr. 40 din 27 februarie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia Curții Constituționale nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care, pe de o parte, s-a constatat ca prevederile art. 330, art. 330^2 alin. 2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, iar pe de altă parte s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 330^2 alin. 1. Cat privește dispozițiile art. 330^1 din același cod, s-a constatat ca, urmare modificării textului prin Legea nr. 17/1997, excepția de neconstituționalitate a rămas fără obiect.

Împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 40 din 27 februarie 1997

au declarat recurs, în termen legal, Constantinescu Elisabeta și Lascar Mihail, pentru următoarele motive: Curtea Constituțională a încălcat dispozițiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nesolicitand punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului; excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă nu poate fi considerată lipsită de obiect de vreme ce textul nemodificat prin Legea nr. 17/1997 nu a fost declarat neconstitutional de către Curtea Constituțională.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat și excepția de neconstituționalitate este nefondata.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Primul motiv de recurs, prin care se susține ca au fost incalcate dispozițiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 prin aceea că nu au fost solicitate punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, este neîntemeiat și urmează a fi respins. Potrivit articolului citat, Curtea Constituțională are obligația de a solicita punctele de vedere ale autorităților menționate doar în cazul în care nu considera ca excepția de neconstituționalitate este vadit nefondata. În speta, excepția de neconstituționalitate a fost soluționată în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia completul de judecată, cu unanimitate de voturi, poate hotărî respingerea excepției ca vadit nefondata. În recurs însă, Curtea a solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, în temeiul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, deoarece aceasta are obligația ca, în cazul admiterii recursului, să se pronunțe prin aceeași decizie și asupra excepției de neconstituționalitate. Faptul ca nici una dintre Camerele Parlamentului nu a comunicat punctul sau de vedere nu constituie un impediment în soluționarea cauzei.

Nici cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se susține ca excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă nu poate fi considerată lipsită de obiect atâta timp cat textul nemodificat prin Legea nr. 17/1997 nu a fost declarat neconstitutional, nu poate fi reținut. Excepția de neconstituționalitate a vizat art. 330^1 din Codul de procedură civilă în redactarea inițială, respectiv inexistenta unui termen limita pentru exercitarea unei cai extraordinare de atac. Un asemenea termen limita a fost stabilit de Legea nr. 17/1997, care a intrat în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997. La data pronunțării deciziei recurate - 27 februarie 1997 -, textul inițial al art. 330^1 din Codul de procedură civilă nu mai exista și Curtea Constituțională nu poate decide asupra unei dispoziții legale modificate. Asa cum s-a reținut și în decizia atacată cu prezentul recurs, în acest sens Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia Plenului nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, în care s-a statuat ca, în cazul în care după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea se pronunța asupra constituționalității prevederii legale în noua sa redactare, numai dacă soluția legislativă din legea sau ordonanța modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Constantinescu Elisabeta și Lascar Mihail împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 40 din 27 februarie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 1997.