Decizia nr. 410/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Blai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor ar. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimații-reclamanți Pastravanu Traian și Pastravanu Mari în Dosarul nr. 138/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 octombrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23 octombrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 2 iulie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 138/1996 al acestei instanțe, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimații-reclamanți Pastravanu Traian și Pastravanu Mari.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 16, ale art. 20 și ale art. 128 din Constituție, întrucât recursul în anulare, putând fi formulat "oricând", acestea încalcă principiul egalității părților în proces și al stabilitatii raporturilor juridice. De asemenea, se invoca faptul ca Decretul nr. 92/1950, prin care imobilul ce face obiectul litigiului a fost naționalizat, este abrogat în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituție.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția este neîntemeiată.

În scopul soluționării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere al Paramentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata, având în vedere practica jurisdicțională anterioară a Curții Constituționale în aceasta materie.

Președinții Camerei Deputaților și Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituție și ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția referitoare la dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, cu care a fost legal sesizată.

Motivul de neconstituționalitate invocat prin excepție este ca art. 330^1 din Codul de procedură civilă ar fi neconstitutional, deoarece recursul în anulare ar putea fi invocat oricând. Însă la data ridicării excepției, potrivit Legii nr. 17/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, recursul în anulare poate fi declarat de către procurorul general numai în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 2 din același cod. Fața de cele arătate rezultă ca, ținând seama de stadiul actual al prevederilor art. 330^1 ce fac obiectul excepției, aceasta apare ca fiind fără obiect. În acest sens este și practica jurisdicțională a Curții, asa cum rezultă din Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997.

În ceea ce privește Decretul nr. 92/1950, este de reținut ca motivul invocat excede conținutului excepției ridicate, iar problema aplicabilitatii sale pentru soluționarea cauzei este de resortul instanței judecătorești. Totodată, menționăm ca, asupra acestui decret, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 3 din 2 februarie 1993, rămasă definitivă prin Decizia nr. 21 din 20 aprilie 1993, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 17 mai 1993.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimații-reclamanți Pastravanu Traian și Pastravanu Mari în Dosarul nr. 138/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 1997.