Decizia nr. 414/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și următoarele din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatul-reclamant Blaja I. Constantin în Dosarul nr. 307/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 octombrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 23 octombrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție -Secția civilă, prin Încheierea din 11 iulie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 307/1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și următoarele din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatul-reclamant Blaja I. Constantin.

Din concluziile scrise depuse la dosar rezultă ca au fost atacate prevederile art. 330 și ale art. 333 din Codul de procedură civilă, referitoare la recursul în anulare și, respectiv, la conținutul cererii privitoare la procedurile necontencioase.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile referitoare la recursul în anulare contravin prevederilor art. 6 și ale art. 41 alin. (1) din Constituție, pentru ca, în urma modificării acestor prevederi legale, procurorul general nu mai poate exercita oricând aceasta cale de atac, cu numai "în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a unei hotărâri", fapt ce a generat "o categorie favorizata de intimați și o categorie defavorizată", adică cei împotriva cărora s-a declarat recurs în anulare înainte de apariția acestei modificări.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția este neîntemeiată.

În scopul soluționării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata, având în vedere practica jurisdicțională a Curții.

Președinții Camerei Deputaților și Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția referitoare la dispozițiile art. 330 și următoarele din Codul de procedură civilă.

Curtea s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 330, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 și, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, constatând, pe de o parte, ca prevederile art. 330, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, iar pe de altă parte, admițând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^2 alin. 1 din același cod, a statuat ca aceste dispoziții sunt neconstituționale.

Având în vedere ca un text declarat neconstitutional nu mai poate face obiectul unei noi excepții de neconstituționalitate, potrivit prevederilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepția referitoare la dispozițiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca inadmisibila, în baza prevederilor art. 23 alin. (6) din aceeași lege.

De asemenea, urmează să fie respinsă și excepția privind dispozițiile art. 330, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă ca fiind nefondata, întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii jurisdicționale a Curții Constituționale.

Singurul motiv de neconstituționalitate invocat vizează dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, în sensul că, prin introducerea unui termen pentru exercitarea recursului în anulare, se creează o situație discriminatorie între cei care vor beneficia de acest termen și cei care nu beneficiază, cu referire îndeosebi la cauzele pe rol.

Motivul invocat este neîntemeiat. Orice lege noua creează o alta situație juridică față de legea anterioară, iar aplicarea legii la cauzele pe rol este o problemă de interpretare, în compensația exclusiva a instanțelor judecătorești.

De asemenea, Curta nu ar putea institui o regulă de drept, neadoptata de legiuitor, cu privire la cauzele pe rol sau la cele în care s-a pronunțat o hotărâre judecătorească, întrucât o asemenea competența aparține exclusiv legiuitorului. Fiind deci o problemă de interpretare și de legalitate a acestei interpretări, nu de constituționalitate, motivul invocat nu poate fi reținut. În acest sens este și jurisprudenta constanta a Curții Constituționale.

Excepția ce vizează dispozițiile art. 333 din Codul de procedură civilă nu au fost reținută în încheierea de sesizare. De altfel o excepție vizând acest articol este inadmisibila, potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât textul legal atacat conține prevederi referitoare la procedurile necontencioase, de care nu depinde soluționarea recursului în anulare, care constituie obiectul cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimatul-reclamant Blaja I. Constantin în Dosarul nr. 307/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 1997.