Decizia nr. 412/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimata-reclamanta Ramniceanu Maria în Dosarul nr. 118/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 octombrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 23 octombrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție -Secția civilă, prin Încheierea din 11 iulie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 118/1997 al acestei instanțe, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimata-reclamant Ramniceanu Maria.

Din cuprinsul încheierii de sesizare rezultă ca excepția de neconstituționalitate a fost invocată de doamna Ramniceanu Maria, reprezentată prin avocata Iacob Zamfirica, lipsind celelalte părți, deși din notele scrise depuse la dosar, la care se face trimitere în încheiere, rezultă ca și alte 6 intimate ar fi invocat excepția. Întrucât sesizarea Curții se face, potrivit art. 23 alin. (4) din legea nr. 47/1992, republicată, numai prin încheiere, consideram ca poate fi reținută ca autoare a excepției numai Ramniceanu Maria. Atât din cuprinsul încheierii, cat și din notele scrise referitoare la excepția ridicată nu rezultă, în nici un fel, motivele pe care se întemeiază excepția.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția este neîntemeiată.

În scopul soluționării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata, având în vedere practica jurisdicțională anterioară a Curții Constituționale în aceasta materie.

Președinții Camerei Deputaților și Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția referitoare la dispoziții art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 și ale art. 300^4 din Codul de procedură civilă.

În urma examinării actelor și lucrărilor dosarului, Curtea retine ca excepția de neconstituționalitate ridicată nu poate fi primită, întrucât nu este motivată, incalcandu-se astfel prevederile imperative ale art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora sesizările adresate Curții trebuie motivate.

Asa cum s-a arătat, nici încheierea de sesizare și nici notele scrise referitoare la excepția invocată nu indica, în nici un fel, motivele ce justifica ridicarea excepției, nementionand nici o prevedere constituțională în raport cu care textul de lege atacat ar fi neconstitutional. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, sunt neconstituționale numai prevederile legale care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției, iar potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor atacate numai în limitele sesizării. În consecința, excepția ridicată nu constituie o excepție de neconstituționalitate în sensul constituțional și legal al termenului. Altminteri, ar insemna ca jurisdicția constituțională să se substituie părții în ce privește invocarea motivului de neconstituționalitate ridicat, exercitând astfel, sub acest aspect, un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil cat timp controlul pe calea excepției de neconstituționalitate nu se poate exercita decât la sesizare.

În acest sens este și practica jurisdicțională a Curții Constituționale, asa cum rezultă din Decizia nr. 338 din 18 iulie 1997 și din Decizia nr. 392 din 15 octombrie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997, și respectiv, nr. 299 din 4 noiembrie 1997.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 2 alin. (2) și al art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, ale art. 330^1, ale art. 330^2, ale art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimata-reclamanta Ramniceanu Maria în Dosarul nr. 118/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 1997.