Decizia nr. 1025/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 alin. (3) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Triton Energy UK CO" din Marea Britanie în Dosarul nr. 149/88/2008 al Tribunalului Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ridicate, deoarece criticile formulate sunt neîntemeiate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 mai 2008, pronunțată în Dosarul nr. 149/88/2008, Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 alin. (3) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Triton Energy UK CO" din Marea Britanie într-o cauză comercială.

În motivarea excepției se susține că art. 9 alin. (3) teza întâi din ordonanță contravine art. 21 și art. 129 din Constituție, prin aceea că "îngrădește părții - eventual nemulțumită de hotărârea de respingere a cererii de emitere a unei ordonanțe de plată - dreptul de a se adresa instanței superioare, pentru o verificare a condițiilor de legalitate și temeinicie a hotărârii date de prima instanță", deși garantarea existenței și respectării drepturilor și libertăților omului trebuie să fie efectivă, iar liberul acces la justiție "înseamnă totodată și dreptul la o judecată într-un dublu grad de jurisdicție". Or, potrivit textului de lege criticat, "în vreme ce hotărârile de admitere a cererilor de emitere a ordonanțelor de plată în materie comercială pot fi atacate cu o acțiune în anulare separată, hotărârile de respingere a unor asemenea cereri sunt irevocabile, nefiind supuse vreunei căi de atac".

Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ apreciază că excepția este neîntemeiată. În acest sens, arată că "mijloacele procedurale puse la îndemâna părților diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta una dintre părți să fie privilegiată, iar cealaltă dezavantajată." Teza a doua a textului de lege criticat conferă creditorului posibilitatea de a introduce cerere de chemare în judecată, potrivit dreptului comun.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 9 alin. (3) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 9 alin. (3) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 118 din 27 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008. Textul de lege criticat prevede: "(3) În cazul în care contestația este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului printr-o încheiere irevocabilă. [...]"

Autorul excepției susține că acest text de lege contravine prevederilor constituționale ale art. 21 privind "Accesul liber la justiție" și ale art. 129 referitoare la "Folosirea căilor de atac".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

În esență, în opinia autorului excepției,

art. 9 alin. (3) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

îngrădește dreptul părții nemulțumite de hotărârea de respingere a cererii de emitere a unei ordonanțe de plată de a se adresa instanței superioare, ceea ce încalcă accesul liber la justiție și folosirea căilor de atac.

Analizând susținerile formulate, Curtea constată că, deși art. 9 alin. (3) teza întâi din ordonanță dispune că încheierea prin care instanța respinge cererea creditorului în cazul în care contestația debitorului este întemeiată, prevederea criticată nu contravine nici liberului acces la justiție, nici dreptului părților la folosirea căilor de atac. Aceasta deoarece, potrivit art. 129 din Constituție, exercitarea căilor de atac se face "în condițiile legii". Cu privire la prevederile art. 129 din Constituție, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că ele nu pot fi interpretate în sensul că ar garanta tuturor părților din proces accesul la toate căile de atac, ci au semnificația unei reglementări precise a modalităților concrete în care căile de atac vor fi exercitate. De asemenea, Curtea a mai statuat că accesul la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac, întrucât, potrivit art. 126 din Constituție, competența instanțelor de judecată și procedura în fața acestora se stabilesc prin lege. Așadar, legiuitorul poate reglementa, fără a încălca Constituția, regimul juridic al căilor de atac și gradele de jurisdicție pe care le consideră necesare pentru buna administrare a justiției.

Or,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

a fost adoptată pentru a stabili măsuri pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată asumate prin contracte comerciale și pentru reglementarea unei proceduri simplificate de soluționare a acțiunilor în justiție având ca obiect asemenea obligații. Așa fiind, prin textul de lege criticat, potrivit căruia încheierea de respingere a cererii creditorului este irevocabilă, legiuitorul a apreciat că este oportună exceptarea acestei încheieri de la căile de atac, fără ca prin aceasta să fie încălcate prevederile constituționale menționate.

De altfel, Curtea constată că, potrivit tezei a doua a

art. 9 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 , în cazul respingerii cererii, creditorul "[...] poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun", iar în prezenta cauză autorul excepției de neconstituționalitate, având calitatea de creditor, își poate valorifica drepturile conform acestor prevederi din ordonanță.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 alin. (3) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Triton Energy UK CO" din Marea Britanie în Dosarul nr. 149/88/2008 al Tribunalului Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 octombrie 2008.