Decizia nr. 375/1997

Mihai Constantinescu - președinte

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Rădulescu Iuliana-Irina împotriva

Decizie Curții Constituționale nr. 56 din 20 martie 1997 *).

----------

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 21 ianuarie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 2.288/1996 al acestei instanțe, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Rădulescu Iuliana-Irina.

Prin decizia sus-menționată Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă.

Aceasta soluție s-a fundamentat pe practica jurisdicțională a Curții Constituționale în materia recursului în anulare.

Împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs Rădulescu Iuliana-Irina, în termen legal, pentru următoarele motive:

- dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "recursul în anulare se poate declara oricând", sunt neconstituționale pentru ca dreptul de a exercita recursul în anulare a fost rezervat în exclusivitate procurorului general și pentru ca legea nu prevede un termen până la care poate fi exercitată aceasta cale de atac. Astfel "se pun sub semnul incertitudinii autoritatea lucrului judecat și stabilitatea raporturilor juridice" și sunt incalcate dispozițiile art. 1 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 și ale art. 128 din Constituție, ale art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 10 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, precum și ale art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice;

- la judecarea în fond a excepției nu au fost solicitate puncte de vedere Senatului, Camerei Deputaților și Guvernului, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, și s-a pasit la soluționarea cauzei fără citarea părților.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, având în vedere practica jurisdicțională a Curții Constituționale în materia recursului în anulare.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacat, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Recursul este neîntemeiat și urmează să fie respins.

Referitor la motivul de recurs privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că instanța de contencios constituțional a fost investită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale, în redactarea potrivit căreia recursul în anulare putea fi declarat oricând. Prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă au fost modificate prin instituirea termenului de 6 luni, înlăuntrul căruia procurorul general poate declara recurs în anulare.

Potrivit practicii jurisdicționale a Curții Constituționale, inclusiv a Deciziei Plenului nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al Romanie, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, dacă textul atacat a fost între timp modificat, sesizarea rămâne valabilă numai dacă textul, în noua sa redactare, conserva excepția de neconstituționalitate.

În speta noua redactare a textului art. 330^1 din Codul de procedură civilă inlatura prevederile ce formau obiectul excepției de neconstituționalitate cu care Curtea a fost sesizată, astfel încât, în mod judicios, s-a constatat, în decizia recurată, ca excepția de neconstituționalitate a rămas fără obiect.

Cu privire la motivul de recurs referitor la nesolicitarea cu ocazia judecării fondului cauzei a punctelor de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, precum și necitarea părților, acesta este, de asemenea, neîntemeiat, deoarece excepția de neconstituționalitate a fost soluționată în condițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în forma sa autentică, care permitea soluționarea cauzei fără citarea părților și nu obliga la solicitarea punctelor de vedere menționate.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Rădulescu Iuliana-Irina împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 56 din 20 martie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 1997.