Decizia nr. 1158/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 pct. 1 și 4, precum și ale art. 12 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Alo Curier Services" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.966/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Se arată că reglementarea legală criticată stabilește o competență teritorială alternativă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 22 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2.966/211/2008, Judecătoria Cluj-Napoca - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 pct. 1 și 4, precum și ale art. 12 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Alo Curier Services" - S.R.L. în cauza ce are ca obiect judecarea acțiunii de pretenții formulată împotriva autorului excepției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că posibilitatea acordată reclamantului, de reglementările legale, de a dispune cu privire la locul unde se va desfășura judecata încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3), art. 53, 57, 124 și ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție.

Judecătoria Cluj-Napoca - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că textul de lege este în deplină concordanță cu regulile constituționale potrivit cărora legiuitorul are libertatea de a stabili competența instanțelor de judecată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 10 pct. 1 și 4, precum și ale art. 12 din Codul de procedură civilă.

Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 10: "În afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele instanțe: 1. în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii [...] 4. în cererile privitoare la obligații comerciale, instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății.";

- Art. 12: "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 57 referitor la exercitarea cu bună-credință a drepturilor și a libertăților, art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 135 alin. (2) lit. a) referitor la libertatea comerțului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Prin Decizia nr. 503/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 10 iulie 2007, Curtea a mai exercitat controlul de constituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. 4 din Codul de procedură civilă, statuând că atât timp cât legiuitorul stabilește o competență alternativă, în afară de instanța domiciliului pârâtului, nu se poate susține că aceste dispoziții ar contraveni prevederilor art. 21 din Legea fundamentală. Totodată, dispozițiile procesual civile care stabilesc ca fiind competentă și instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății, în cererile privitoare la obligațiile comerciale, nu îngrădesc în niciun fel accesul liber la o activitate economică sau libera inițiativă, fiind conforme prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, atât soluția, cât și considerentele acestei decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Cât privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 pct. 1 și 4 și ale art. 12 din Codul de procedură civilă față de prevederile art. 21 alin. (3) și art. 124 din Constituție, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Stabilirea prin prevederile legale criticate a competenței teritoriale alternative nu aduce atingere, sub nicio formă, dreptului părților de a beneficia de un proces echitabil, precum și de judecarea cauzei într-un termen rezonabil și nu afectează imparțialitatea justiției. Reglementarea regulilor referitoare la competența teritorială alternativă, precum și la părțile care au alegere în a stabili competența, este o opțiune a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție.

Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. 4 din Codul de procedură civilă față de dispozițiile art. 53 din Constituție, Curtea reține că reglementările legale nu privesc restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți fundamentale. De asemenea, dispozițiile art. 57 din Constituție, referitor la exercitarea cu bună-credință a drepturilor și a libertăților, nu au legătură cu dispoziția legală referitoare la dreptul reclamantului de a opta între două instanțe competente să soluționeze litigiul dintre părți.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 pct. 1 și 4, precum și ale art. 12 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Alo Curier Services" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.966/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2008.