Decizia nr. 1162/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1),

art. 22 alin. (1) lit. b), alin. (2) și (3) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, excepție invocată de Societatea Comercială "Esse Emme Design" - S.R.L. în Dosarul nr. 15.936/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 24 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 15.936/211/2007, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1),

art. 22 alin. (1) lit. b), alin. (2) și (3) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, excepție invocată de Societatea Comercială "Esse Emme Design" - S.R.L.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că obligațiile instituite prin normele criticate în sarcina tuturor agenților economici, care determină agentul economic să oblige unul sau mai mulți salariați să desfășoare o muncă de informare a Oficiului Național de Prevenire a Spălării Banilor chiar și împotriva voinței acestora, este în contradicție cu dispozițiile constituționale invocate. Se arată că "activitatea de informator, indiferent care este natura acestei activități ori cadrul legislativ prin care se realizează, nu este agreată de societate [...]. O persoană care realizează activități de informare este expusă oprobriului public, chiar dacă munca sa intră în atribuțiile de serviciu, motiv pentru care majoritatea populației evită sau refuză să accepte astfel de activități. Drept urmare, apare exagerată și neconstituțională obligația instituită în sarcina oricărui agent economic de a desemna și, implicit, de a obliga una sau mai multe persoane să desfășoare activități de informare".

Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât normele criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale, deoarece nu încalcă dreptul la muncă și nici normele din Legea fundamentală care interzic munca forțată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 14 alin. (1),

art. 22 alin. (1) lit. b), alin. (2) și (3) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 12 decembrie 2002, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:

- art. 14 alin. (1): "Persoanele juridice prevăzute la art. 8 vor desemna una sau mai multe persoane care au responsabilități în aplicarea prezentei legi, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului, împreună cu natura și cu limitele responsabilităților menționate.";

- art. 22 alin. (1) lit. b), alin. (2) și (3) "(1) Constituie contravenție următoarele fapte:

[...] b) nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 5 alin. (2), art. 9, 9^1, 9^2, 12, art. 12^1 alin. (1), art. 13-15 și la 17.[...]

(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) lit. a) se sancționează cu amendă de la 100.000.000 lei la 300.000.000 lei, iar contravențiile prevăzute la alin. (1) lit. b) se sancționează cu amendă de la 150.000.000 lei la 500.000.000 lei.

(3) Sancțiunile prevăzute la alin. (2) se aplică și persoanelor juridice."

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 41 alin. (1) și art. 42 alin. (1) referitoare la dreptul la muncă și interzicerea muncii forțate.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, în vederea realizării scopului

Legii nr. 656/2002 , care constă în prevenirea și combaterea spălării banilor, precum și a finanțării actelor de terorism, legiuitorul a prevăzut în cuprinsul acesteia o serie de obligații ce revin persoanelor care intră sub incidența sa, expres prevăzute la art. 8 din lege. Una dintre aceste obligații este cea reglementată de art. 14 alin. (1) din același act normativ și constă în desemnarea uneia sau mai multor persoane care au responsabilități în aplicarea

Legii nr. 656/2002 , ale căror nume vor fi comunicate Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, împreună cu natura și cu limitele responsabilităților menționate. Instituirea acestei obligații s-a realizat în scopul protejării unui interes general, respectiv prevenirea și combaterea spălării banilor, și nu poate fi considerată o încălcare a dreptului la muncă, prevăzut la art. 41 din Constituție, drept care implică libertatea alegerii profesiei și a locului de muncă, în funcție de aptitudini, dorințe, aspecte de ordin economic și voința celor interesați. De asemenea, obligația prevăzută de textul de lege criticat nu constituie muncă forțată, fiind în concordanță cu dispozițiile cuprinse în art. 42 alin. (2) lit. c) din Constituție, potrivit cărora "Nu constituie muncă forțată: [...] prestațiile impuse în situația creată de calamități ori de alt pericol, precum și cele care fac parte din obligațiile civile normale stabilite de lege".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1),

art. 22 alin. (1) lit. b), alin. (2) și (3) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, excepție invocată de Societatea Comercială "Esse Emme Design" - S.R.L. în Dosarul nr. 15.936/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2008.