Decizia nr. 666/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Burhala Constantin și Burhala Elisabeta împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 31 din 18 februarie 1997 *).

-------------

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 10 decembrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330 și a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Burhala Constantin și Burhala Elisabeta.

Prin Decizia nr. 31 din 18 februarie 1997 Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Cat privește prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă, aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia Curții Constituționale nr. 73 din 4 iunie 1996, prin care s-a stabilit ca acest text este constituțional. Referitor la dispozițiile art. 330^1 din cod s-a reținut ca, urmare modificării textului prin Legea nr. 17/1997, excepția de neconstituționalitate este în prezent lipsită de obiect.

Împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 31 din 18 februarie 1997

au declarat recurs, în termen legal, Burhala Constantin și Burhala Elisabeta, cu motivarea ca prin decizia recurată s-a ignorat principiul neretroactivitatii legii civile, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 9 din 7 martie 1994.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, iar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă este vadit nefondata.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins.

Recursul în anulare, reglementat de art. 330-330^4 din Codul de procedură civilă sub titlul "Căile extraordinare de atac", a fost introdus în cod prin Legea nr. 59/1993.

Hotărârile judecătorești definitive, pronunțate anterior datei de 26 iulie 1993, când a intrat în vigoare Legea nr. 59/1993, au putut fi atacate de procurorul general pe calea recursului extraordinar. Acesta putea fi soluționat și după intrarea în vigoare a legii, în condițiile stabilite prin art. V alin. 5. Potrivit art. V alin. 6 din aceeași lege, astfel cum a fost completat prin Legea nr. 65/1993, părților li s-a dat posibilitatea sa atace ele, cu recursul prevăzut de Legea nr. 59/1993, hotărârile rămase definitive în perioada 30 iunie 1992 - 26 iulie 1993, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii.

Tot acest ansamblu de reglementare, cu caracter tranzitoriu, face imposibila aplicarea dispozițiilor procesuale relative la recursul în anulare hotărârilor pronunțate anterior datei la care Legea nr. 59/1993 a intrat în vigoare, adică la 26 iulie 1993.

În aceste condiții, Curtea Constituțională a statuat prin Decizia nr. 96 din 4 iunie 1996 ca dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă ar fi neconstituționale doar dacă s-ar aplica hotărârilor pronunțate anterior datei de 26 iulie 1993, pentru ca s-ar încalcă principiul neretroactivitatii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție.

Nu poate fi reținută nici susținerea recurentilor potrivit căreia soluția este contrară Deciziei Curții Constituționale nr. 9 din 7 martie 1994, deoarece și în considerentele acesteia s-a statuat ca dispozițiile procesuale sunt, în principiu, de imediata aplicare și, deci, dreptul relativ la exercitarea căilor de atac este fixat de legea în vigoare în momentul pronunțării.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Burhala Constantin și Burhala Elisabeta împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 31 din 18 februarie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 1997.