Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1246/2008

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului
18 noiembrie 2008
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 841 din 15 decembrie 2008
Citat de
3 acte
Citează
4 acte
Structură
1 articol · 8.965 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor " art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și ale art. 109 alin. (2) din Codul de procedură civilă", excepție ridicată de Petru Carcalete în Dosarul nr. 280/39/2007 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 280/39/2007, Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Petru Carcalete într-o acțiune de contencios administrativ având ca obiect acțiunea în anulare a unui act administrativ.

În motivarea excepției de constituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, prevăzând obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile sesizării instanței de judecată, limitează liberul acces la justiție, garantat de art. 21 alin. (1), (2) și (4) din Constituție. Susține, în acest sens, că, din moment ce Constituția stabilește că "jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite", "este inadmisibil ca printr-o lege să se impună obligativitatea urmării unei proceduri prealabile în cazul în care persoana în cauză nu a înțeles să exercite procedura administrativ-jurisdicțională".

Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal opinează în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, precum și ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Cât privește

art. 7 din Legea nr. 554/2004 , Curtea constată că, în realitate, autorul excepției vizează doar alin. (1) al acestui articol. Prin urmare, textele de lege criticate au următorul conținut:

-

Articolul 7

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 : "(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.";

- Art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă: "În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată."

Autorul excepției consideră că textele de lege menționate încalcă prevederile art. 21 alin. (1), (2) și (4) din Constituție, care consacră dreptul de acces liber la justiție și caracterul facultativ și gratuit al jurisdicțiilor speciale administrative.

Analizând excepția de neconstituționalitate Curtea Constituțională constată că același autor al prezentei excepții a invocat și excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, cu o motivarea asemănătoare celei de față, Curtea pronunțând-se prin

Decizia nr. 475 din 6 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 27 mai 2008.

Deoarece, față de cele reținute de instanța de contencios constituțional cu acel prilej, autorul excepției nu a invocat argumente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței la care s-a făcut referire, Curtea apreciază că atât considerentele, cât și soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă se păstrează și în prezenta cauză.

Cât privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, apreciate ca fiind contrare liberului acces la justiție, prin aceea că reglementează procedura prealabilă, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată. În jurisprudența sa, de exemplu

Decizia nr. 1.188 din 13 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 28 ianuarie 2008, Curtea a statuat în mod constant că parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicțional nu îngrădește dreptul de acces liber la justiție, cât timp decizia organului administrativ poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești.

Referitor la invocarea art. 21 alin. (4) din Constituție, privind caracterul facultativ și gratuit al jurisdicțiilor speciale administrative, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză, deoarece prevederile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

reglementează procedura prealabilă, fără caracter jurisdicțional, și nu are în vedere procedura specifică jurisdicțiilor speciale administrative.

În sensul art. 21 alin. (4), "jurisdicțiile speciale administrative" reprezintă acele activități de soluționare a litigiilor, care se desfășoară în fața unui organ administrativ-jurisdicțional, activități cu caracter facultativ și gratuit și finalizate prin emiterea unui act administrativ-jurisdicțional.

Nicio dispoziție constituțională nu interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă, fără caracter jurisdicțional, cum este, de exemplu, procedura recursului grațios sau a celui ierarhic. În situația în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru aceasta, urmează să se aplice regulile privind procedura prealabilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Petru Carcalete în Dosarul nr. 280/39/2007 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2008.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Krupenschi

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.