Decizia nr. 21/1998

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Borsan Elena Eliza împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 298 din 1 iulie 1997 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27 ianuarie 1998 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 3 februarie 1998.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 14 februarie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 2.236/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 pct. 1, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Borsan Elena Eliza.

Prin Decizia nr. 298 din 1 iulie 1997, Curtea Constituțională a respins, ca vadit nefondata, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 pct. 1, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, Borsan Elena Eliza pentru următoarele motive:

- eronat s-a reținut în decizia de fond că nu și-ar fi motivat excepția pentru ca ".... știe ca și-a motivat-o în continuarea cererii de declarare a excepției, iar lucrarea se afla în dosarul Curții Supreme de Justiție, care presupun ca a fost atașată la dosar";

- decizia Curții Constituționale "trebuia să se ocupe și de neconstituționalitatea acelui text din Codul de procedură civilă, care permite continuarea judecații unui recurs în anulare, deși procurorul general a retras un asemenea recurs".

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, deoarece, prin decizii definitive și obligatorii, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile atacate, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Din examinarea dosarului cauzei de la Curtea Suprema de Justiție se constată că la fila 19 a acestuia este depusa o cerere de suspendare, cu data de 14 februarie 1997, semnată de avocatul părții, și în care se arata textual: "Solicit deci ca, prin raport cu cele de mai sus, sa luati act ca invoc, înaintea Dvs. neconstituționalitatea art. 330 pct. 1 și următoarele din Codul de procedură civilă, texte pe care se întemeiază recursul în anulare formulat în prezentul dosar, urmând ca dezvoltarea motivelor de neconstituționalitate să fie facuta în scris, înaintea Curții Constituționale". Dar la dosarul acesteia nu s-a depus nici un act din partea autoarei excepției. Cele reținute în decizia recurată ("autoarea excepției nu și-a motivat excepția") sunt întemeiate. Curtea Constituțională a examinat totuși textele art. 330 și următoarele din Codul de procedură civilă, pronunțând soluția în consecința, respingerea excepției nedatorandu-se nemotivarii ei, ci argumentelor expuse în considerentele arătate în cuprinsul deciziei, pe care recurenta nici nu le critica.

Cat despre faptul ca Curtea Constituțională ar fi trebuit să se ocupe, probabil din oficiu, și de constituționalitatea altor texte din Codul de procedură civilă, pe care recurenta nici nu le precizează, făcând simple referiri asupra lor, recursul este neîntemeiat pentru ca are în vedere dispoziții legale, care nu numai că nu sunt precizate, dar nici nu au format obiectul judecații pe fond. Sesizarea din oficiu a Curții Constituționale nu este admisibilă, potrivit Legii nr. 47/1992, în activitatea jurisdicțională a Curții.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Borsan Elena Eliza împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 298 din 1 iulie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 3 februarie 1998.