Decizia nr. 602/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Voiculescu Ion împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 56 din 20 martie 1997 *).

-------------

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 21 ianuarie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 2.283/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330 și a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Voiculescu Ion.

Prin Decizia nr. 56 din 20 martie 1997, Curtea Constituțională a respins, ca vadit nefondata, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și ale art. 330^1 acestea din urma fiind considerate ca lipsite de obiect în urma modificării aduse prin Legea nr. 17/1997 și a stabilirii termenului de 6 luni pentru declararea recursului în anulare.

Împotriva decizie a declarat recurs, în termen legal, Voiculescu Ion, care își motiveaza recursul cu temeiurile de fapt și de drept ale acțiunii în revendicarea imobilelor.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, întrucât, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea Constituțională a constatat ca dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, iar în ceea ce privește art. 330^1, dispozițiile acestuia au fost modificate prin Legea nr. 17/1997, introducându-se termenul de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare, astfel ca s-au înlăturat prevederile ce formau obiectivul excepției de neconstituționalitate. Curtea Constituțională, prin deciziile nr. 52 din 8 martie 1997 și nr. 78 din 22 aprilie 1997, definitive, a stabilit ca excepțiile de neconstituționalitate referitoare la acest articol sunt lipsite de obiect.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, susținerile părților, concluziile procurorului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:

Analizând, din oficiu, Decizia nr. 56 din 20 martie 1997, potrivit art. 306 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă, Curtea retine că nu mai exista nici un motiv de recurs de ordine publică, pe care să-l invoce cu privire la decizia care face obiectul recursului, în vederea casării ei.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Voiculescu Ion împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 56 din 20 martie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 1997.