Decizia nr. 1336/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta - magistrat-asistent

Krupenschi

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Dai Jianping în Dosarul nr. 594/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, indicând jurisprudența constantă în materie a Curții Constituționale și în lipsa unor elemente noi, pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 12 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 594/2/2007, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România.

Excepția a fost ridicată de Dai Jianping într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva deciziei Oficiului Român pentru Imigrări de părăsire a teritoriului României, ca urmare a refuzului prelungirii dreptului de ședere temporară în țară în scopul desfășurării de activități economice.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate, în temeiul cărora autoritățile competente refuză prelungirea dreptului cetățenilor străini de ședere temporară în România, ca urmare a faptului că activitatea lor comercială nu se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri, limitează excesiv și discriminatoriu dreptul de proprietate al acestora. În plus, se arată că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie și claritate.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile art. 55 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România sunt constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 55 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România nu contravin normelor constituționale și convenționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 55 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 55 alin. (1) și (2) lit. a): "(1) Străinului intrat în România în scopul desfășurării de activități comerciale i se poate prelungi dreptul de ședere temporară, în următoarele condiții:

a) are avizul Agenției Române pentru Investiții Străine;

b) deține legal spațiul pentru sediul social;

c) este acționar sau asociat al societății comerciale, cu atribuții de conducere sau administrare;

d) deține mijloace de întreținere în cuantum de cel puțin 700 euro lunar, dacă este acționar, și 500 euro lunar, dacă este asociat.

(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de ședere temporară se pot acorda dacă străinul îndeplinește următoarele condiții:

a) activitatea societății comerciale se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri. (...)".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 44 alin. (1) și (2) privind garantarea proprietății private. De asemenea, susține că sunt încălcate și prevederile art. 1 par. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind protecția proprietății, dispozițiile art. 14 din convenția amintită, referitoare la interzicerea discriminării, și cele ale art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la aceeași convenție, referitoare la interzicerea generală a discriminării (ratificat de România prin

Legea nr. 103/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 2 mai 2006).

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 55 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România au mai fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea pronunțându-se față de critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză în sensul respingerii excepției, de exemplu, prin

Decizia sa nr. 584 din 20 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008. Cu acel prilej, Curtea a reținut că instituirea prin textele criticate a unor norme potrivit cărora străinului intrat în România în scopul desfășurării de activități comerciale i se poate prelungi dreptul de ședere temporară sub condiția prezentării unor documente care să ateste realizarea unor investiții nu aduce atingere dreptului de proprietate privată, ale cărui conținut și limite sunt stabilite prin lege. Condițiile cerute străinului pentru prelungirea dreptului de ședere în vederea desfășurării de activități comerciale se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de străini nominalizată de lege solicită prelungirea dreptului de ședere temporară în România și se justifică prin însuși interesul pretins de solicitantul dreptului.

În lipsa unor elemente noi și pentru identitate de rațiune, Curtea constată că cele stabilite prin decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Dai Jianping în Dosarul nr. 594/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 2008.