Decizia nr. 293/1997

---------

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 14 februarie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 2.979/1996 a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 pct. 1 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, invocată de Dumitrescu Maria și Dumitrescu Mircea.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile atacate contravin prevederilor art. 11 și 20 din Constituție, raportate la prevederile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, precum și principiului autorității de lucru judecat și stabilitatii hotărârilor judecătorești.

Exprimandu-și opinia, instanța suprema apreciază ca excepția este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, Curtea este competența să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.

Asupra constituționalității art. 330 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, și respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a constatat ca prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, astfel ca, întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii constante a Curții, urmează ca excepția să fie respinsă ca vadit nefondata.

Cu privire la dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că, prin Legea nr. 17/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, acestea au suferit modificări.

Este de observat ca din textul actual au fost inlaturate prevederile ce formau obiectul excepției de neconstituționalitate. Astfel recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de Ministerul Public, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 1, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 2 din același cod. Motivele de neconstituționalitate invocate nu mai pot fi reținute. Rezultă din cele arătate ca, în urma modificării textului de lege atacat, excepția este în prezent lipsită de obiect, urmând a fi respinsă ca vadit nefondata.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca vadit nefondata, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 pct. 1 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, invocată de Dumitrescu Maria în Dosarul nr. 2.979/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la data de 1 iulie 1997.