Decizia nr. 1398/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Dan Voiculescu în Dosarul nr. 22.502/3/CA/2008 al Tribunalului București - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, consilierul juridic Mihai Alexandru Ionescu, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea prezentă susține netemeinicia criticii de neconstituționalitate și solicită Curții respingerea excepției cu un atare obiect.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din data de 18 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 22.502/3/CA/2008, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Dan Voiculescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că obiectul cauzei la instanța de fond îl reprezintă contestația formulată, în temeiul

art. 16 alin. (1) teza finală din Legea nr. 187/1999

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, împotriva Deciziei nr. 269/2006 a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin care s-a respins contestația împotriva Deciziei nr. 234/2006 a aceleiași instituții.

Prin

Decizia Curții Constituționale nr. 51/2008 ,

Legea nr. 187/1999

a fost declarată ca fiind neconstituțională, în ansamblul său. Ca efect al acestei decizii, Guvernul a adoptat

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, care a abrogat expres

Legea nr. 187/1999 .

În temeiul art. 34 din ordonanță, autorul excepției a solicitat trimiterea dosarului spre competentă soluționare Tribunalului București, care, la primul termen de judecată, are competența de a verifica dacă părțile stăruie în continuarea judecății, iar în caz afirmativ, continuă judecata potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, examinând cauza sub toate aspectele și apreciind care acte și lucrări efectuate rămân valabile.

În opinia autorului excepției, dispozițiile art. 34 din ordonanță contravin art. 21 alin. (3) și art. 24, 53, art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (5) și art. 147 alin. (4) din Constituție. Textul de lege contestat are natura juridică a unei dispoziții legale tranzitorii, menită să asigure înlăturarea efectelor legii vechi, declarată ca fiind neconstituțională și abrogată, precum și aplicarea imediată a legii noi proceselor aflate în curs de judecată.

Situația-premisă pentru aplicarea acestui text este următoarea: existența unei decizii prin care s-a reținut calitatea de agent sau colaborator al poliției politice comuniste, adoptată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ca urmare a finalizării procedurii de cercetare și anchetă efectuate în temeiul

Legii nr. 187/1999 , respectiv formularea contestației prevăzute de

art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/1999

de către persoana cu privire la care s-a cerut verificarea, care are deci calitatea de reclamant.

În opinia autorului, dispozițiile criticate sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează că judecata continuă în fața instanței competente fără ca aceasta să fie sesizată cu o acțiune în constatarea calității de colaborator al Securității, formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin Direcția juridică, ca urmare a întocmirii notei de constatare cu privire la calitatea de lucrător sau colaborator al Securității, conform procedurii instituite de

art. 6 și următoarele din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 . Astfel, plenitudinea de competență acordată instanței de judecată de a tranșa în mod direct asupra soluției adoptate de către o jurisdicție extraordinară, declarată neconstituțională, în lipsa unei sesizări formulate potrivit dispozițiilor noii legi, contravine dispozițiilor art. 21 alin. (3), art. 24, 53, art. 124 alin. (2) art. 126 alin. (5) și art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală. Cu alte cuvinte, jurisdicția extraordinară exercitată de Consiliu și de Colegiul Consiliului își menține în continuare efectele prin intermediul textului de lege criticat, care prevede "continuarea judecății" în condițiile în care etapa preliminară a cercetării, esențială cu privire la stabilirea calității de lucrător sau colaborator al Securității, a fost viciată prin abaterile repetate de la statutul constituțional al justiției.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază excepția ca fiind neîntemeiată, considerând că dispozițiile

art. 34 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției. Noul act normativ a fost adoptat ca urmarea a pronunțării

Deciziei Curții Constituționale nr. 51/2008 , prin care vechea lege a fost declarată neconstituțională. Având a pune în acord legea cu prevederile Constituției, legiuitorul a instituit o procedură judiciară pentru cauzele începute sub imperiul vechii legi, reglementată în art. 34 din ordonanță.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 34 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, cu următorul conținut: "Cauzele aflate pe rolul instanțelor civile la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit instanțelor de contencios administrativ competente. Acestea, la primul termen de judecată, verifică dacă părțile stăruie în continuarea judecății, iar în caz afirmativ continuă judecata potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, examinând cauza sub toate aspectele și apreciind care acte și lucrări efectuate rămân valabile."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (3) privitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 24 care garantează dreptul la apărare, art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 alin. (2) cu privire la înfăptuirea justiției, art. 126 alin. (5) referitoare la interdicția înființării de instanțe extraordinare și art. 147 alin. (4) care consacră efectele deciziilor Curții Constituționale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor

Legii nr. 187/1999

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, în ansamblul său, întrucât jurisdicția exercitată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și de Colegiul Consiliului reprezenta o jurisdicție extraordinară, iar natura juridică a organelor care o exercitau era cea a instanțelor extraordinare, interzise de art. 126 alin. (5) din Constituția României.

Într-un atare context, Curtea reține că decizia de constatare a neconstituționalității face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia legea declarată neconstituțională încetându-și aplicarea pentru viitor. Astfel, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, "Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept". Ca urmare a adoptării unei astfel de decizii, legiuitorul a pus în acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Legii fundamentale, adoptând

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Dispozițiile criticate de autorul excepției fac parte din capitolul VI "Dispoziții finale și tranzitorii" al ordonanței și au fost adoptate pentru reglementarea situației cauzelor aflate pe rolul instanțelor civile la data intrării în vigoare a ordonanței.

Curtea constată, potrivit principiului neretroactivității legilor, că o lege devine obligatorie numai după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, ea rămânând în vigoare până la apariția unei alte legi, care o abrogă în mod explicit sau implicit. A decide că prin dispozițiile sale legea nouă ar putea desființa sau modifica situații juridice anterioare, constituite prin efectul actelor normative care nu mai sunt în vigoare, ar însemna să se încalce principiul constituțional al neretroactivității legii. Legea nouă este însă aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi.

Raportând cele arătate cu titlu principial la textul de lege dedus controlului, Curtea constată că norma dă expresie principiului neretroactivității, ceea ce impune concluzia că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Astfel, cauzele în curs de judecată la data adoptării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008

se trimit instanțelor de contencios administrativ competente, care, la primul termen de judecată, verifică dacă părțile stăruie în continuarea judecății, iar în caz afirmativ continuă judecata aplicând prevederile noii reglementări, examinând cauza sub toate aspectele și apreciind care acte și lucrări efectuate rămân valabile. Așa fiind, susținerile autorului excepției de neconstituționalitate sunt neîntemeiate, o eventuală extindere a incidenței actului normativ asupra unor situații din trecut - pe care critica sa o presupune - ar avea efect retroactiv și ar contraveni dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție.

De altfel, a considera întemeiată o atare critică ar însemna să negăm posibilitatea oricărei modificări a legislației în vigoare, întrucât, de fiecare dată, aceasta antrenează o modificare a regimului juridic și deci un tratament juridic diferit pentru persoane aflate, așa cum consideră autorul excepției, în situații identice, ceea ce, desigur, este de neconceput.

Norma tranzitorie criticată este menită să asigure exercitarea rolului activ al judecătorului, care va aprecia asupra valabilității actelor și lucrărilor efectuate sub imperiul legii vechi. În virtutea principiului constituțional consacrat la art. 124 alin. (3), potrivit căruia "judecătorii sunt independenți și se supun numai legii", instanța este suverană în aprecierea utilității probelor propuse și administrate de părți, pe baza cărora soluționează cauza dedusă judecății. Prin urmare, nu se poate susține că autorul excepției nu beneficiază de garanțiile unui proces echitabil și de posibilitatea valorificării tuturor mijloacelor pe care le implică exercițiul dreptului la apărare.

De altfel, dispoziția legală invocată fiind o normă de procedură, este conformă cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

Față de obiectul de reglementare al normei deduse controlului de constituționalitate și în raport cu susținerile autorului excepției, Curtea constată că dispozițiile art. 53, referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, și ale art. 126 alin. (5), referitoare la interdicția înființării de instanțe extraordinare, din Constituție nu au relevanță în susținerea excepției de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, excepție ridicată de Dan Voiculescu în Dosarul nr. 22.502/3/CA/2008 al Tribunalului București - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2008.