Decizia nr. 52/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300 din Codul de procedură penală, precum și a prevederilor art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300 din Codul de procedură penală, precum și a prevederilor
art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, excepție invocată de Lucian-Nicu Caraiman în Dosarul nr. 9.188/30/2007 al Tribunalului Timiș - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă că autorul excepției a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de amânare, arătând că, având în vedere data sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată în cauză, a existat un interval de timp suficient pentru ca părțile să-și angajeze apărători și să-și pregătească apărarea.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că dispozițiile ce fac obiectul său sunt criticate din perspectiva caracterului incomplet, precum și din perspectiva modului de interpretare și aplicare a acestora.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 12 mai 2008, pronunțată în Dosarul nr. 9.188/30/2007, Tribunalul Timiș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300 din Codul de procedură penală, precum și a prevederilor
art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, excepție invocată de Lucian-Nicu Caraiman.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că prin modul de formulare a art. 300 din Codul de procedură penală se ignoră dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv, fiind interzisă exercitarea căii de atac a recursului în cazul respingerii cererii de restituire a cauzei la parchet. Se invocă principiul egalității în drepturi, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale în care s-a statuat că acesta nu exclude, ci presupune soluții diferite pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De asemenea, se invocă o serie de decizii ale Curții Constituționale în care s-a statuat asupra semnificației dispozițiilor constituționale privind liberul acces la justiție și al celor privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți.
Tribunalul Timiș - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât normele criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 300 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Verificarea sesizării instanței, precum și dispozițiile
art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 503/2002 , cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:
- Art. 300 din Codul de procedură penală: "Instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare.
În cazul când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.";
-
Articolul 13
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 : "(1) Sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute în
pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, săvârșite în una dintre următoarele condiții:
a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravă a activității unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro;
b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse unei autorități publice, instituții publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție, sunt comise de către: deputați; senatori; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat și asimilații acestora; consilieri ai miniștrilor; judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și ai Curții Constituționale; ceilalți judecători și procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; președintele Consiliului Legislativ și locțiitorul acestuia; Avocatul Poporului și adjuncții săi; consilierii prezidențiali și consilierii de stat din cadrul Administrației Prezidențiale; consilierii de stat ai primului-ministru; membrii și controlorii financiari ai Curții de Conturi și ai camerelor județene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul și viceguvernatorul Băncii Naționale a României; președintele și vicepreședintele Consiliului Concurenței; ofițeri, amirali, generali și mareșali; ofițeri de poliție; președinții și vicepreședinții consiliilor județene; primarul general și viceprimarii municipiului București; primarii și viceprimarii sectoarelor municipiului București; primarii și viceprimarii municipiilor; consilierii județeni; prefecții și subprefecții; conducătorii autorităților și instituțiilor publice centrale și locale și persoanele cu funcții de control din cadrul acestora, cu excepția conducătorilor autorităților și instituțiilor publice de la nivelul orașelor și comunelor și a persoanelor cu funcții de control din cadrul acestora; avocații; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care dețin funcții de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes național, al companiilor și societăților naționale, al băncilor și societăților comerciale la care statul este acționar majoritar, al instituțiilor publice care au atribuții în procesul de privatizare și al unităților centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la
art. 8^1 din Legea nr. 78/2000 , cu modificările și completările ulterioare; lichidatorii judiciari; executorii Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.
(1^1) Infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție.
(1^2) Direcția Națională Anticorupție este competentă să efectueze urmărirea penală, dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5, art. 246, 247, 248 și 248^1 din Codul penal, al infracțiunilor prevăzute la
art. 175, 177 și 178-181 din Legea nr. 141/1997
privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, și în
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
(2) Procurorii specializați din cadrul Direcției Naționale Anticorupție efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute la alin. (1), (1^1) și (1^2).
(3) Urmărirea penală în cauzele privind infracțiunile prevăzute la alin. (1), (1^1) și (1^2), săvârșite de militarii în activitate, se efectuează de procurori militari din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, indiferent de gradul militar pe care îl au persoanele cercetate.
(4) Sunt de competența parchetelor de pe lângă instanțe, potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, infracțiunile prevăzute în
Legea nr. 78/2000 , cu modificările și completările ulterioare, care nu sunt date, conform alin. (1), (1^1) și (1^2), în competența Direcției Naționale Anticorupție."
Textele constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiție și art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Se invocă și art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil și, respectiv, dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispozițiile art. 300 din Codul de procedură penală sunt criticate din perspectiva unei omisiuni de reglementare, autorul excepției fiind nemulțumit de faptul că acest text nu prevede posibilitatea atacării separat, cu recurs, a încheierii prin care s-a respins cererea de restituire a cauzei la parchet. Cât privește dispozițiile
art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, autorul excepției nu motivează în ce constă neconstituționalitatea acestora. Astfel, în concluziile scrise depuse în dosarul instanței de judecată se invocă o serie de dispoziții constituționale și se expun considerații teoretice, cu trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în care aceasta s-a pronunțat, în alte materii, asupra principiului egalității în drepturi, liberului acces la justiție și cu privire la condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau libertăți.
Asemenea critici, cu caracter general și vizând caracterul omisiv și imperfect al normelor ce fac obiectul excepției, nu intră în competența Curții Constituționale, care, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300 din Codul de procedură penală, precum și a prevederilor
art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, excepție invocată de Lucian-Nicu Caraiman în Dosarul nr. 9.188/30/2007 al Tribunalului Timiș - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 ianuarie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.