Decizia nr. 27/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 75 alin. (3) lit. b), art. 79 alin. (1) și

art. 80 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Shi Yuanqing în Dosarul nr. 6.747/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 mai 2008, pronunțată în Dosarul nr. 6.747/2/2007, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 75 alin. (3) lit. b), art. 79 alin. (1) și

art. 80 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Shi Yuanqing într-o cauză având ca obiect anularea deciziei prin care Oficiul Român pentru Imigrări a dispus returnarea acestuia de pe teritoriul României.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 75 alin. (3) lit. b), art. 79 alin. (1) și

art. 80 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 56/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007, și prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. Conținutul acestor texte de lege avute în vedere de autorul excepției este următorul:

- Art. 75 alin. (3) lit. b): "(3) Oficiul Român pentru Imigrări revocă, prin decizie motivată, dreptul de ședere temporară atunci când: [... ]

b) se constată că străinul a încălcat reglementările privind frontiera de stat sau pe cele referitoare la angajarea în muncă a străinilor";

- Art. 79 alin. (1): "Împotriva străinilor care au intrat ilegal, a căror ședere pe teritoriul României a devenit ilegală, a căror viză sau drept de ședere a fost anulat sau revocat, a acelora cărora li s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere temporară, a acelora cărora le-a încetat dreptul de ședere permanentă, precum și a foștilor solicitanți de azil Oficiul Român pentru Imigrări poate dispune măsura returnării de pe teritoriul României.";

- Art. 80 alin. (3) lit. b): "(3) Decizia de returnare dă posibilitatea străinului să părăsească țara neînsoțit, astfel: [... ]

b) în termen de 30 de zile, pentru străinul căruia i-a fost anulat sau revocat dreptul de ședere temporară ori i-a fost refuzată prelungirea acestui drept."

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate sunt neclare în ce privește subiectul sancțiunii revocării dreptului de ședere pentru încălcarea reglementărilor privind angajarea în muncă a străinilor, astfel încât permit interpretări greșite și aleatorii în legătură cu această persoană. Se arată că textele criticate nu îndeplinesc criteriul de calitate prevăzut de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în înțelesul dat de practica jurisprudențială a Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul de a fi "suficient de accesibil și precis încât să înlăture orice risc de arbitrariu".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și ale art. 21 alin. (3) care garantează dreptul părților la un proces echitabil. În plus, invocă și prevederile art. 6 paragraful 1 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv la interzicerea discriminării, precum și art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeași convenție, privind interzicerea generală a discriminării.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă mai întâi, în ceea ce privește obiectul acesteia, că, în temeiul

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2007

privind înființarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorității pentru străini și a Oficiului Național pentru Refugiați, precum și modificarea și completarea unor acte normative,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, iar după renumerotare textele criticate se regăsesc la art. 77 alin. (3) lit. b), art. 81 alin. (1) și art. 82 alin. (3) lit. b), conținutul acestora fiind identic cu al textelor în numerotarea anterioară. Așadar, Curtea urmează să ia în considerare aceste ultime prevederi ca obiect al excepției.

În continuare, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate, sub aspectul unor critici similare și prin raportare la aceleași prevederi ale Legii fundamentale și ale celorlalte documente internaționale invocate de autorul excepției, iar prin

Decizia nr. 898 din 16 septembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 octombrie 2008, a constatat că acestea sunt constituționale, pentru motivele acolo reținute.

Întrucât în cauza de față nu au intervenit elemente de noutate care să conducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția pronunțată cu acel prilej și argumentele pe care aceasta s-a întemeiat își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 77 alin. (3) lit. b), art. 81 alin. (1) și

art. 82 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Shi Yuanqing în Dosarul nr. 6.747/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 ianuarie 2009.