Decizia nr. 100/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepție ridicată din oficiu în Dosarul nr. 28.220/3/2008 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.832D/2008, nr. 1.833D/2008, nr. 1.834D/2008, nr. 1.960D/2008, nr. 1.961D/2008, nr. 2.044D/2008, nr. 2.102D/2008, nr. 2.103D/2008, nr. 2.113D/2008 și nr. 2.114D/2008, care au ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de același autor în dosarele nr. 28.222/3/2008, nr. 27.009/3/2008, nr. 22.521/3/2008, nr. 25.944/2008, nr. 27.981/3/2008 și nr. 30.159/3/2008, precum și de Tudora Teodorescu în dosarele nr. 25.936/3/2008, nr. 25.943/3/2008, nr. 7.703/300/2008 și nr. 7.704/300/2008 ale Judecătoriei Sectorului 2 București.

La apelul nominal răspunde Societatea Comercială "Despec România" - S.R.L. București, prin avocat, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, conexarea dosarelor.

Avocatul Societății Comerciale "Despec România" - S.R.L. București este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.832D/2008, nr. 1.833D/2008, nr. 1.834D/2008, nr. 1.960D/2008, nr. 1.961D/2008, nr. 2.044D/2008, nr. 2.102D/2008, nr. 2.103D/2008, nr. 2.113D/2008 și nr. 2.114D/2008 la Dosarul nr. 1.831D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul Societății Comerciale "Despec România" - S.R.L. București solicită respingerea excepției, deoarece textul legal criticat este constituțional.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Se arată că textul de lege criticat nu încalcă principiul constituțional al înfăptuirii justiției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 20 august 2008, 22 septembrie 2008, 1 octombrie 2008, 6 octombrie 2008, 7 octombrie 2008 și 13 octombrie 2008, pronunțate în dosarele nr. 28.220/3/2008, nr. 28.222/3/2008, nr. 27.009/3/2008, nr. 22.521/3/2008, nr. 25.944/2008, nr. 27.981/3/2008, nr. 30.159/3/2008, nr. 25.936/3/2008, nr. 25.943/3/2008, nr. 7.703/300/2008 și nr. 7.704/300/2008, Tribunalul București - Secția a VI-a comercială și Judecătoria Sectorului 2 București au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 , excepție ridicată din oficiu de Tribunalul București - Secția a VI-a comercială și de Tudora Teodorescu în cauze ce au ca obiect judecarea cererilor de emitere a unor ordonanțe de plată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile

art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

sunt neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 124 alin. (2) din Constituție. Se arată că "o justiție imparțială și egală pentru toți este acea justiție care, între altele, se realizează prin magistrați fără idei preconcepute despre soluția ce se va da litigiului și prin mecanisme care nu creează dezechilibre de tratament între părți; în realizarea unui act de justiție imparțial și egal pentru toți, judecătorul aplică în mod egal prezumția de bună-credință a tuturor părților în îndeplinirea obligațiilor din raporturile juridice contractuale". În opinia autorilor excepției, "abia la finalul procedurii judecătorul constată - dacă este cazul - neîndeplinirea obligațiilor de una sau unele dintre părți, eventuala rea-credință a vreunei părți sau chiar a ambelor". De asemenea, se mai arată că "nici chiar măsurile asigurătorii nu sunt o excepție de la imperativul constituțional și de la regula procedurală a interdicției antepronunțării judecătorului, ele vizând conservarea unor situații juridice sau a unor drepturi, iar nu rezolvarea acestora". Totodată, se apreciază că art. 7 alin. (1) din ordonanța de urgență transformă judecătorul cererii de emitere a ordonanței de plată într-o autoritate "care încearcă să impună unei părți să plătească înainte de a se efectua orice verificare".

Judecătoria Sectorului 2 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

sunt constituționale. Se arată că tratamentul juridic diferențiat în raport cu alte categorii de litigii este justificat de specificul soluționării conflictelor legate de întârzierea executării obligațiilor de plată rezultate din contractele comerciale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 118/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008, cu următorul cuprins: "(1) Pentru soluționarea cererii, judecătorul dispune citarea părților, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicații și lămuriri, precum și pentru a stărui în efectuarea plății sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înțelegere a părților asupra modalităților de plată. Citația va fi înmânată părții cu 3 zile înaintea termenului de judecată."

Se susține că acest text de lege contravine prevederilor constituționale ale art. 124 alin. (2), potrivit cărora "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

În esență, autorul excepției critică

art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 , considerând că prin acest text judecătorul este transformat într-o autoritate "care încearcă să impună unei părți să plătească înainte de a se efectua orice verificare".

Prin

Decizia nr. 1.001 din 7 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor

art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007 , prin raportare la același text constituțional. Curtea a constatat, prin decizia amintită, că prevederea de lege criticată este chiar în sensul aplicării rolului activ al judecătorului, care, la soluționarea pricinilor în primă instanță, are obligația de a încerca împăcarea părților. Faptul că, potrivit aceluiași text de lege, judecătorul citează părțile pentru explicații și lămuriri și stăruie în efectuarea plății sumei datorate nu înseamnă că acesta se antepronunță, întrucât hotărârea se va da numai după ce judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 10 din actul normativ criticat dispune că ordonanța de plată se va emite numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declarațiilor părților, precum și a celorlalte probe administrate, instanța constatând că cererea este întemeiată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de Curte prin decizia menționată, precum și considerentele care au fundamentat-o sunt valabile și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 119/2007

privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul București - Secția a VI-a comercială și de Tudora Teodorescu în dosarele nr. 28.220/3/2008, nr. 28.222/3/2008, nr. 27.009/3/2008, nr. 22.521/3/2008, nr. 25.944/2008, nr. 27.981/3/2008, nr. 30.159/3/2008, nr. 25.936/3/2008 și nr. 25.943/3/2008 ale Tribunalului București - Secția a VI-a comercială și, respectiv, nr. 7.703/300/2008 și nr. 7.704/300/2008 ale Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2009.