Decizia nr. 107/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și

art. 34 alin. (1^1) și (2) din Legea nr. 76/2002

privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, excepție ridicată de Mariana Fulop în Dosarul nr. 6.822/278/2007 al Tribunalului Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Se arată că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 16 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 6.822/278/2007, Tribunalul Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și

art. 34 alin. (1^1) și (2) din Legea nr. 76/2002 , excepție ridicată de Mariana Fulop în cauza ce are ca obiect judecarea cererii formulate de autorul excepției privind rectificarea datelor menționate în carnetul de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 4 și

art. 34 alin. (1^1) și (2) din Legea nr. 76/2002

contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 20, art. 41 alin. (2) și art. 47 din Constituție. Se arată că prevederile legale, fiind restrictive, discriminează persoanele al căror contract individual de muncă este denunțat în condițiile art. 55 lit. c) și art. 65 alin. (1) din Codul muncii, precum și ale

art. 25 lit. e) din Legea nr. 85/2006 .

Tribunalul Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, deoarece se aplică uniform pentru toți cei care se află în situația stabilită de ipoteza normelor menționate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 și

art. 34 alin. (1^1) și (2) din Legea nr. 76/2002

privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 107/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 19 aprilie 2004, care au următorul conținut:

- Art. 4: "(1) În aplicarea prevederilor prezentei legi sunt excluse orice fel de discriminări pe criterii politice, de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex și vârstă.

(2) Măsurile și drepturile speciale acordate prin prezenta lege unor categorii de persoane defavorizate nu constituie discriminare în sensul prevederilor alin. (1).";

- Art. 34 alin. (1^1) și (2): "(1^1) La stabilirea perioadei de 24 de luni, prevăzută la alin. (1) lit. a), nu se iau în calcul:

a) perioada de suspendare a raporturilor de muncă sau de serviciu, cu excepția perioadei de incapacitate temporară de muncă, dacă aceasta nu depășește 30 de zile;

b) perioada de pensionare pentru invaliditate, dacă aceasta nu depășește 12 luni, pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. g);

c) perioada cuprinsă între data suspendării raporturilor de muncă sau de serviciu și data încetării motivului pentru care acestea au fost suspendate, pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. h);

d) perioada cuprinsă între data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu și data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de reintegrare în muncă, dacă această perioadă nu depășește 12 luni, pentru persoanele prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. j).

(2) Constituie stagiu de cotizare și perioadele în care angajatorul nu a plătit contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj și se află în procedură de executare silită, reorganizare judiciară, faliment, închidere operațională, dizolvare, lichidare, administrare specială sau nu și-a achitat contribuțiile datorită unor situații de forță majoră."

Autorul excepției susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale în raport cu următoarele dispoziții din Constituție: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 alin. (2) privind protecția socială a muncii și art. 47 referitor la nivelul de trai.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Potrivit art. 55 lit. c) din Codul muncii, contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a voinței unilaterale a uneia dintre părți, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege. Art. 65 alin. (1) reglementează concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului, iar

art. 25 lit. e) din Legea nr. 85/2006

prevede că principală atribuție a lichidatorului menținerea sau denunțarea unor contracte încheiate de debitor.

Din analiza dispozițiilor legale criticate rezultă că acestea nu sunt discriminatorii în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece indemnizația de șomaj se acordă tuturor persoanelor care îndeplinesc condițiile impuse de

art. 34 din Legea nr. 76/2002 . Această categorie de persoane se deosebește de celelalte categorii la care face referire autorul excepției, ceea ce dă dreptul legiuitorului de a institui un anumit tratament juridic. De altfel,

art. 4 din Legea nr. 76/2002

menționează expres criteriile nediscriminării care stau la baza prezentei legi. Or, susținerile autorului excepției, fără a se fundamenta pe vreunul dintre aceste criterii, menționează doar eventuale neconcordanțe între mai multe prevederi legale.

Referitor la critica formulată față de art. 41 alin. (2) din Constituție, Curtea reține că aceasta nu poate fi reținută, deoarece protecția socială a muncii înseamnă inclusiv protecția persoanelor pentru riscul de șomaj.

Totodată, Curtea constată că măsurile prevăzute prin textele legale criticate se referă la condițiile concrete în care se realizează sistemul asigurărilor pentru șomaj, fiind îndeplinite astfel cerințele textului constituțional al art. 47 privind nivelul de trai.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 și

art. 34 alin. (1^1) și (2) din Legea nr. 76/2002

privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, excepție ridicată de Mariana Fulop în Dosarul nr. 6.822/278/2007 al Tribunalului Hunedoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 februarie 2009.