Decizia nr. 128/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 și art. 27 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Maria Igiescu în Dosarul nr. 712/3/2002 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Dosarul se află la al doilea termen de judecată.

Magistratul-asistent informează Curtea că, în timpul ședinței de judecată, autoarea excepției a transmis la dosarul cauzei două înscrisuri, astfel: primul, prin care cere "suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a cererii de atac" împotriva Încheierii din 16 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 712/3/2002 de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care Curtea Constituțională a fost sesizată cu soluționarea prezentei excepții, susținând, în acest sens, că "nu are nicio calitate" în dosarul instanței de judecată și că încheierea menționată a fost pronunțată în Camera de consiliu, fără citarea părților și fără precizarea termenului și căii de atac; a doua, prin care solicită "rectificarea Încheierii din 20 ianuarie 2009", pronunțată de Curtea Constituțională în prezentul dosar, în cuprinsul căreia este reținut că "autoarea excepției susține oral o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător", în timp ce aceasta a solicitat, în realitate, "acordarea unui nou termen de judecată mai lung" care să-i "permită financiar angajarea unui apărător"; arată, totodată, că se impun "măsuri legale" împotriva raportului întocmit de judecătorul-raportor în prezentul dosar, precum și împotriva "înaintării" Încheierii de sesizare din data de 16 octombrie 2008 către președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, în conformitate cu prevederile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , deoarece atât dosarul instanței de fond, cât și această încheiere conțin falsuri; în final, solicită amânarea cauzei, arătând că la aceeași dată de astăzi are fixat termen de judecată într-un alt dosar aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, dar și că, din lipsă de mijloace financiare, nu și-a permis angajarea unui apărător. Nu depune dovezi în sensul celor susținute.

Având cuvântul asupra cererilor menționate, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a solicitărilor formulate de autoarea excepției, deoarece: dispozițiile Codului de procedură civilă privind suspendarea nu se aplică procedurii specifice activității Curții Constituționale, conform

art. 55 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale; autoarea excepției a mai solicitat la primul termen de judecată amânarea cauzei pentru pregătirea apărării, astfel că o a doua amânare pentru același motiv este contrară normelor de procedură civilă; în plus, a doua cerere de amânare nu este dovedită cu înscrisuri.

Deliberând, Curtea respinge cererile formulate de autoarea excepției, astfel: potrivit

art. 55 din Legea nr. 47/1992 , dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului nu sunt aplicabile în cadrul jurisdicției constituționale; în ceea ce privește cererea de rectificare a Încheierii pronunțate de Curtea Constituțională la termenul anterior din 20 ianuarie 2009, aceasta urmează a fi respinsă, deoarece, în temeiul art. 14 din aceeași lege, procedura jurisdicțională specifică instanței de contencios constituțional se completează cu regulile procedurii civile, în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în fața Curții, compatibilitatea fiind hotărâtă exclusiv de Curte; în sfârșit, Curtea observă că autoarea excepției solicită pentru a doua oară amânarea cauzei pentru același motiv invocat și în prima cerere formulată la termenul anterior - angajarea unui apărător - fără ca, de data aceasta și contrar art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, să prezinte motive temeinice în susținerea solicitării și, mai mult, fără ca, după propriile afirmații, să aibă vreo calitate în dosarul instanței de judecată care a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea prezentei excepții. Asupra celorlalte aspecte susținute de autoarea excepției în cererile formulate, referitoare la o serie de nereguli din dosarul instanței de judecată, Curtea constată că nu are competență legală să se pronunțe.

Curtea constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, susținând, în acest sens, că, prin

Decizia nr. 1.008/2008 , Curtea a mai respins aceeași excepție de neconstituționalitate, analizând textele de lege față de critici de neconstituționalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 16 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 712/3/2002, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 25 și art. 27 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost invocată de Maria Igiescu într-un dosar având ca obiect îndreptare eroare materială și lămurire dispozitiv.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că textele criticate sunt susceptibile de a fi aplicate în mod aleatoriu, întrucât față de judecătorul recuzat care nu se abține și judecătorul care respinge recuzarea legiuitorul nu a prevăzut nicio sancțiune.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția este neîntemeiată întrucât legiuitorul, în conformitate cu art. 34 alin. (3) din Codul de procedură civilă, a reglementat posibilitatea atacării încheierii prin care s-a respins recuzarea odată cu fondul cauzei.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 25 și ale art. 27 din Codul de procedură civilă sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 25 și art. 27 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conținut:

- Art. 25: "Judecătorul care știe că există un motiv de recuzare în privința sa este dator să înștiințeze pe șeful lui și să se abțină de la judecarea pricinii.";

- Art. 27: "Judecătorul poate fi recuzat:

1. când el, soțul său, ascendenții ori descendenții lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soț, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părți;

2. când el este soț, rudă sau afin în linie directă ori în linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părți sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soțului uneia din aceste persoane;

3. când soțul în viață și nedespărțit este rudă sau afin a uneia din părți până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind încetat din viață ori despărțit, au rămas copii;

4. dacă el, soțul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau dacă au o judecată la instanța unde una din părți este judecător;

5. dacă între aceleași persoane și una din părți a fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării;

6. dacă este tutore sau curator al uneia dintre părți;

7. dacă și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă;

8. dacă a primit de la una din părți daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;

9. dacă este vrăjmășie între el, soțul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv și una din părți, soții sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv."

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea cetățenilor în drepturi și ale art. 21 alin. (1) și (2) care garantează accesul liber la justiție. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, și ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, privind dreptul de acces la instanță.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată următoarele:

Examinând legalitatea sesizării, Curtea reține că, potrivit prevederilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare".

Din textul legal citat rezultă că încheierea prin care Curtea Constituțională este sesizată în vederea soluționării unei excepții de neconstituționalitate trebuie să fie pronunțată în ședință de judecată publică și cu citarea părților, pentru ca în considerarea principiului contradictorialității dezbaterilor să se dea eficiență legală dreptului justițiabililor de acces la justiție. Curtea reține însă că, în speță, încheierea de sesizare a fost pronunțată în ședința din Camera de consiliu din data de 16 octombrie 2008, când completul învestit cu soluționarea unei cereri de recuzare, deliberând asupra acesteia, s-a pronunțat și asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu încălcarea principiilor de drept procesual civil. Or, potrivit prevederilor art. 129 alin. (2) prima teză din Codul de procedură civilă, "judecătorul va pune în vedere părților drepturile și obligațiile ce le revin în calitatea lor din proces". Așa cum rezultă și din încheierea de sesizare, judecata s-a desfășurat fără citarea părților și fără ca, în prealabil, completul să fi pus excepția de neconstituționalitate în discuția părților. În acest fel, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost pronunțată cu încălcarea drepturilor procesuale ale părților de a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate și de a depune dovezile necesare. Întrucât norma procesuală prevăzută de

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

are caracter imperativ, Curtea constată că încălcarea acestei norme de către instanță determină caracterul nelegal al actului de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate. De altfel, în sensul acelorași considerente, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 387 din 25 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 23 aprilie 2008.

Față de acestea, Curtea Constituțională constată că nu poate examina constituționalitatea dispozițiilor art. 25 și ale art. 27 din Codul de procedură civilă, excepția de neconstituționalitate fiind inadmisibilă.

De altfel, asupra aceleiași excepții de neconstituționalitate Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, în sensul respingerii ei, prin

Decizia nr. 1.008 din 7 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 20 noiembrie 2008.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 și art. 27 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Maria Igiescu în Dosarul nr. 712/3/2002 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 februarie 2009.