Decizia nr. 159/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Hong Lichun în Dosarul nr. 8.216/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea ia act de prezența domnului Ioan Budura, interpret autorizat de limbă chineză, și dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 2.324D/2008, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate ridicată de Hu Chunping în Dosarul nr. 4.152/2/2008 al aceleiași instanțe.

La apelul nominal se constată, de asemenea, lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 1.398D/2008 la Dosarul nr. 1.321D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 10 septembrie 2008 și 4 noiembrie 2008, pronunțate în dosarele nr. 8.216/2/2007 și nr. 4.152/2/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România. Excepția a fost ridicată de Hong Lichun și, respectiv, Hu Chunping în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații formulate împotriva deciziilor de returnare emise de Oficiul Român pentru Imigrări.

În motivările excepției, având un conținut similar, se critică lipsa de precizie și accesibilitate a textelor de lege ce formează obiect al acesteia, întrucât nu fac niciun fel de precizări cu privire la documentele necesare și la criteriile de evaluare a cererilor de prelungire a dreptului de ședere în România pentru desfășurarea de activități economice. Se arată că "sunt create condițiile ca Oficiul Român pentru Imigrări să aprecieze pe baza unor criterii aleatorii și arbitrare dacă investiția este realizată în conformitate cu planul de afaceri și dacă activitatea societății comerciale se desfășoară în conformitate cu acesta". Se precizează că se încalcă dreptul de proprietate prin aceea că "reclamantul este pus în situația de a înregistra pierderi financiare majore, care ar duce la falimentarea societății comerciale la care este asociat și la pierderea investițiilor imobiliare realizate în România".

În opinia autorilor excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul părților la un proces echitabil, precum și celor ale art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție și ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 adițional la convenția mai sus amintită, referitoare la protecția dreptului de proprietate privată.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege ce formează obiect al excepției sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 55 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 55 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b): "(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de ședere temporară se pot acorda dacă străinul îndeplinește următoarele condiții:

a) activitatea societății comerciale se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri; (...)

(3) Dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute în prezentul articol se face cu următoarele documente: (...)

b) documentele care atestă că activitatea se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin mai multe decizii, a mai exercitat controlul de constituționalitate asupra prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , prin prisma unor critici similare și prin raportare la aceleași texte din Constituție și din instrumentele internaționale invocate și în prezenta cauză, reținând că acestea sunt constituționale. Cea mai recentă este

Decizia nr. 1.263 din 25 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 23 decembrie 2008.

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că instituirea unor norme potrivit cărora străinului intrat în România în scopul desfășurării de activități comerciale i se poate prelungi dreptul de ședere temporară, cu condiția prezentării unor documente care să ateste realizarea unor investiții, nu aduce atingere dreptului de proprietate privată, ale cărui conținut și limite sunt stabilite prin lege.

În ceea ce privește susținerea autorilor excepției potrivit căreia textele de lege criticate sunt insuficient de clare și de precise, Curtea a reținut că aprecierea conținutului și a înțelesului termenilor dintr-un text de lege nu intră în competența instanței de contencios constituțional, ci în competența instanțelor de drept comun sesizate cu judecarea contestațiilor. Constatările Oficiului Român pentru Imigrări cu privire la neîndeplinirea condițiilor cerute de ordonanță pentru acordarea prelungirii dreptului de ședere în România urmează să fie cenzurate de instanța chemată să examineze contestațiile formulate de solicitanți împotriva soluțiilor de respingere a cererilor lor.

În niciun caz Curtea Constituțională nu ar putea să sancționeze inexistența din cuprinsul textelor de lege criticate a unor detalii care să expliciteze conținutul condițiilor ce se cer a fi îndeplinite de străinul solicitant al prelungirii dreptului de ședere.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. b) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Hong Lichun și Hu Chunping în dosarele nr. 8.216/2/2007 și, respectiv, nr. 4.152/2/2008 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2009.