Decizia nr. 123/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Comercial Mureș - Falimente în Dosarul nr. 1.255/1.371/2007.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât Curtea s-a pronunțat în prealabil asupra criticilor invocate de autorul excepției în prezenta cauză, constatând, prin

Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 16 ianuarie 2008, neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, în măsura în care se interpretează că prima comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se promovează o acțiune în temeiul dispozițiilor

Legii nr. 85/2006 , ulterior deschiderii procedurii insolvenței, se realizează numai prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar nu și potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 4 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.255/1.371/2007, Tribunalul Comercial Mureș - Falimente a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a

art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată din oficiu de instanța de judecată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, Tribunalul Comercial Mureș - Falimente consideră că textul de lege criticat creează o stare de discriminare între persoanele care au calitatea de creditori și care se află în situații diferite fără o justificare obiectivă, ci din cauza unei împrejurări ce ține exclusiv de voința și diligența debitorului, și anume aceea de a-i înscrie sau nu pe lista creditorilor. Așa fiind, sancțiunea decăderii din dreptul de a se adresa instanței pentru a-și realiza creanțele în procedura prevăzută de

Legea nr. 85/2006 , aplicată creditorilor neidentificați în lista prevăzută de lege, în condițiile în care aceștia nu au fost notificați, asemenea creditorilor înscriși în lista depusă de către debitor, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, ci doar prin Buletinul procedurilor de insolvență, le restrânge dreptul la un proces echitabil în vederea recuperării creanțelor. Acest drept presupune încunoștințarea oricărei persoane în mod cert despre existența unei proceduri litigioase în care se poate implica pentru realizarea drepturilor de creanță într-o modalitate și într-un termen rezonabil. În concluzie, instanța apreciază că soluția pronunțată de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 16 ianuarie 2008, în sensul că prima comunicare a actelor de procedură către persoanele implicate în procedura prevăzută de

Legea nr. 85/2006

se realizează potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, ar trebui să opereze și cu privire la creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c) din lege.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază excepția ca fiind inadmisibilă, arătând că prevederile

art. 7 din Legea nr. 85/2006

au mai fost supuse controlului de neconstituționalitate, iar prin

Decizia nr. 1.137/2007 , Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are următorul conținut: "(3) Prin excepție de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 20, 21, art. 44 alin. (2) și art. 53 din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 16 ianuarie 2008, a fost admisă excepția referitoare la dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței și s-a constatat că acestea sunt contrare prevederilor art. 24 și 53 din Constituție, în măsura în care se interpretează că prima comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se promovează o acțiune în temeiul dispozițiilor

Legii nr. 85/2006 , ulterior deschiderii procedurii insolvenței, se realizează numai prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar nu și potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.

În consecință, întrucât printr-o decizie publicată în Monitorul Oficial al României Curtea a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 85/2006 , în ansamblul lor, deci inclusiv a normei cuprinse în alin. (3) teza a doua din acest articol, sub aspectele pe care autorul excepției din dosarul de față își întemeiază critica, în cauză operează un motiv de inadmisibilitate a excepției, conform

art. 29 alin. (3) și (6) din Legea nr. 47/1992 .

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Comercial Mureș - Falimente în Dosarul nr. 1.255/1.371/2007.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 februarie 2009.