Decizia nr. 124/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială "HGT International" - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 144.553/63/2007 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 144.553/63/2007, Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a

art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială "HGT International" - S.R.L. din Craiova.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că, din interpretarea dispozițiilor criticate, rezultă că o persoană înregistrată ca plătitoare de TVA, care a formulat cerere de rambursare a taxei la sfârșitul perioadei fiscale de raportare, nu mai poate solicita ulterior acestei perioade rambursarea soldului negativ al TVA pentru suma ce a făcut obiectul cererii inițiale de rambursare, indiferent de modul în care a fost soluționată aceasta. Or, în condițiile achitării către stat, cu titlu de impozit indirect, a unor sume de bani la care persoana impozabilă înregistrată ca plătitoare de TVA are drept de rambursare, interzicerea solicitării și reportării acestora ulterior formulării unei cereri de rambursare apare ca o confiscare abuzivă a unor bunuri proprietate privată. Mai mult, în raport de dispozițiile constituționale ale art. 44 și art. 136 alin. (5), această măsură nu ar putea fi dispusă decât de o instanță judecătorească, iar nu de un organ de control fiscal, care nu are atribuții jurisdicționale.

Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază excepția ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile criticate nu contravin prevederilor art. 21 din Constituție, persoana interesată având posibilitatea, potrivit art. 205 din Codul de procedură fiscală, de a formula contestație la organul fiscal competent, iar împotriva deciziei emise de acesta, la instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală. Dispozițiile Codului fiscal nu contravin nici art. 44 și nici art. 136 alin. (5) din Constituție, întrucât stabilesc posibilitatea rambursării soldului sumei negative a taxei din perioada de raportare, precum și reportarea soldului sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, modificată prin Legea nr. 343/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006. Textul de lege are următorul conținut: "Persoanele impozabile, înregistrate conform art. 153, pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă din perioada fiscală de raportare, decontul fiind și cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare. Dacă persoana impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative, acesta nu se reportează în perioada fiscală următoare. Nu poate fi solicitată rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, mai mic de 5.000 lei inclusiv, acesta fiind reportat obligatoriu în decontul perioadei fiscale următoare."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 privind liberul acces la justiție, art. 44 și art. 136 alin. (5) care consacră dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit textului de lege criticat, persoana impozabilă, înregistrată în scopuri de TVA la organul fiscal competent, poate solicita rambursarea taxei, în condițiile și potrivit procedurilor stabilite prin lege. Astfel, în situația în care taxa aferentă achizițiilor efectuate de o persoană impozabilă, deductibilă într-o anumită perioadă fiscală, este mai mare decât taxa colectată pentru operațiunile taxabile, rezultă un excedent în perioada de raportare, denumit sumă negativă a taxei.

Prin decontul de taxă depus la organele fiscale competente, pentru fiecare perioadă fiscală, persoana impozabilă trebuie să determine regularizările de taxă și stabilirea soldului taxei de plată sau a soldului sumei negative a taxei. Dacă taxa de plată cumulată este mai mare decât suma negativă a taxei cumulată, rezultă un sold de taxă de plată în perioada fiscală de raportare. Dacă suma negativă a taxei cumulată este mai mare decât taxa de plată cumulată, rezultă un sold al sumei negative a taxei în perioada fiscală de raportare. În această a doua ipoteză se naște dreptul persoanei impozabile de a opta între a solicita rambursarea acestui sold și a-l reporta în decontul perioadei fiscale următoare.

În cazul în care persoana optează pentru rambursarea soldului, ea trebuie să își manifeste expres opțiunea, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă din perioada fiscală de raportare, decontul reprezentând însăși cererea de rambursare, legea stabilind condiția în care poate solicita această rambursare, și anume soldul nu trebuie să fie mai mic de 5.000 lei inclusiv. Dacă persoana impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative, acesta nu se reportează în perioada fiscală următoare.

Prin urmare, Curtea constată că textul de lege criticat conține norme cu caracter tehnic, care se limitează a determina condițiile obiective în cadrul cărora titularul își poate exercita dreptul de opțiune.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiului accesului liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 205 din Codul de procedură fiscală, "Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii." Așa fiind, legea oferă posibilitatea persoanei interesate de a se plânge împotriva actului administrativ fiscal care i-a produs un prejudiciu fie pe calea unei proceduri administrative, în acest caz decizia emisă în soluționarea contestației putând fi atacată ulterior în instanță, fie direct în fața instanței judecătorești de contencios administrativ competente. Prevederea expresă a posibilității de a contesta actul administrativ lipsește de temei critica autorului excepției, cu ocazia judecății, în cadrul unor dezbateri contradictorii, acesta beneficiind de toate garanțiile procedurale prevăzute de lege, inclusiv de a-și formula apărările pe care le consideră necesare.

Referitor la critica potrivit căreia prevederile

art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal aduc atingere dreptului de proprietate privată al persoanei impozabile, înregistrată în scopuri de TVA, Curtea reține că textul de lege criticat prevede tocmai rambursarea diferenței dintre suma reprezentând taxa plătită și cea colectată pentru operațiunile taxabile. Mai mult, în măsura în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a solicita rambursarea în perioada fiscală de raportare, sumele plătite cu titlu de TVA se reportează în perioada fiscală următoare. Prin urmare, există posibilitatea ca soldul sumei negative a taxei în perioada fiscală de raportare să fie recuperat ulterior, fie prin rambursare, fie prin deducere, în condițiile Codului fiscal, astfel încât nu poate fi pusă în discuție "confiscarea" bunului, așa cum pretinde autorul excepției.

În concluzie, textul de lege criticat este în deplină concordanță cu prevederile art. 44 și art. 136 din Constituție referitoare la inviolabilitatea proprietății private.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială "HGT International" - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 144.553/63/2007 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 februarie 2009.