Decizia nr. 255/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 95/2006 14 aprilie 2006 (prevederi anume) privind reforma în domeniul sănătății
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-șef
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Ioan Rotaru în Dosarul nr. 10545.3.1/311/2006 al Tribunalului Olt - Secția civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 4 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 10545.3.1/311/2006, Tribunalul Olt - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Ioan Rotaru.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate contravin principiilor constituționale ale egalității în fața
legii și nediscriminării, deoarece "adaugă la Legea nr. 341/2004 ", în sensul că persoanele care beneficiază de această lege sunt scutite de plată contribuției de asigurări de sănătate dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din pensii și din drepturile bănești acordate de această lege.
Instanța de judecată consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, modificate prin
art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 170/2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2008, dispoziții care au următorul cuprins: "Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuției: [...]
c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, prin
privind acordarea unor drepturi magistraților care au fost înlăturați din justiție pentru considerente politice în perioada anilor 1952-1989, cu modificările ulterioare, prin
Ordonanța Guvernului nr. 105/1999
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 189/2000 , cu modificările și completările ulterioare, prin
privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin
privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările și completările ulterioare, precum și persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi, precum și cele provenite din pensii;".
Autorul excepției susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale în raport cu prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că scutirea de la plata contribuției la asigurările de sănătate nu este un drept constituțional, iar acordarea unei asemenea scutiri, în considerarea unor situații obiective și raționale, este lăsată la opțiunea legiuitorului. În acest sens, legiuitorul, prin textul de lege criticat, a acordat calitatea de asigurat fără plata contribuției, printre altele, și persoanelor care beneficiază de drepturile prevăzute de
Legea nr. 341/2004 , cu condiția să nu realizeze venituri în afara celor acordate de legile menționate în textul criticat. Așa fiind, nu se poate reține, sub vreun aspect, vreo atingere a prevederilor art. 16 din Constituție.
Pentru argumente similare, Curtea a constatat, prin
Decizia nr. 750 din 26 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 957 din 28 noiembrie 2006, că dispozițiile
art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006
sunt constituționale în raport cu prevederile constituționale ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății și art. 41 referitor la muncă și protecția socială a muncii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Ioan Rotaru în Dosarul nr. 10545.3.1/311/2006 al Tribunalului Olt - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 februarie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-șef, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.