Decizia nr. 185/2009

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. XIII din Legea nr. 251/2006

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II în Dosarul nr. 5.052/105/2008, cauză ce constituie obiectul Dosarului nr. 1.915D/2008 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 2.319D/2008, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată din oficiu de aceeași instanță de judecată în Dosarul nr. 5.100/105/2008.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 2.355D/2008 și nr. 2.356D/2008, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată din oficiu de Tribunalul Iași - Secția comercială și contencios administrativ în dosarele nr. 3.761/99/2008 și, respectiv, nr. 2.144/99/2008.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, văzând identitatea de obiect a cauzelor precedente, din oficiu, pune în discuție problema conexării acestora.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 2.356D/2008, nr. 2.355D/2008 și nr. 2.319D/2008 la Dosarul nr. 1.915D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, deoarece textul de lege criticat produce efecte juridice cu caracter retroactiv, ceea ce contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție. Susține, în acest sens, că dispozițiile

art. XIII din Legea nr. 251/2006

dispun intrarea în vigoare la data de 1 ianuarie 2007 a prevederilor

art. 29 din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, în condițiile în care intrarea în vigoare a acelorași norme legale era deja reglementată prin

Legea nr. 161/2003 , cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2004. Or, prin intrarea în vigoare a unor dispoziții legale care, fiind deja în vigoare, au produs efecte juridice, legiuitorul nu recunoaște existența acestor efecte, ceea ce nu se poate realiza decât cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile. În plus, această modalitate de reglementare nu corespunde nici exigențelor de tehnică legislativă, prevăzute de

Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 16 septembrie 2008 și 28 octombrie 2008, pronunțate în dosarele nr. 5.052/105/2008 și nr. 5.100/105/2008, Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II a sesizat din oficiu Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. XIII din Legea nr. 251/2006

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici.

Prin încheierile din 14 octombrie 2008 și 4 noiembrie 2008, pronunțate în dosarele nr. 3.761/99/2008 și nr. 2.144/99/2008, Tribunalul Iași - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat din oficiu Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. XIII din Legea nr. 251/2006

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici.

Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate din oficiu în cauze de contencios administrativ prin care reclamanții, în calitate de funcționari publici, au solicitat obligarea angajatorului la plata unor sume de bani reprezentând anumite sporuri prevăzute de

art. 29 din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată, sumă solicitată și retroactiv, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, având un conținut identic, se arată că prevederile legale criticate contravin art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece acestea produc efecte retroactive. Sporurile solicitate de reclamanții în cauză au fost inițial introduse prin dispozițiile

Legii nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, acestea având aplicabilitate începând cu data de 1 ianuarie 2004; în perioada 26 noiembrie 2004-31 decembrie 2006, aplicarea prevederilor

art. 29 din Legea nr. 188/1999

a fost suspendată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

și

Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 . Așadar, în această perioadă a fost suspendat doar exercițiul drepturilor la suplimentul postului și la cel corespunzător treptei de salarizare, drepturi a căror existență însă a continuat. Or, dispozițiile

art. XIII din Legea nr. 251/2006 , prin aceea că dispun intrarea în vigoare la data de 1 ianuarie 2007 a prevederilor referitoare la aceste drepturi, denotă că, "în opinia legiuitorului, drepturile precizate nu au existat anterior acestei date". Or, "înlăturarea existenței unor drepturi, care au produs efecte juridice în anul 2004 și care au fost ulterior suspendate nu se poate face decât prin retroactivitatea legii civile, cu încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție". De altfel, mai susțin instanțele de judecată, legiuitorul nu a fost consecvent, deoarece, după ce, prin

art. XIII din Legea nr. 251/2006 , a prevăzut că

art. 29 din Legea nr. 188/1999

intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007, ulterior a dispus prin

Legea nr. 417/2006

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 2/2006

privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 că aceleași dispoziții se suspendă până la data de 31 decembrie 2006.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. XIII din Legea nr. 251/2006 , referitor la intrarea în vigoare la data de 1 ianuarie 2007 a prevederilor

art. 29 din Legea nr. 188/1999 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin

Legea nr. 251/2006 , sunt neconstituționale. Se arată, în acest sens, că prevederile

art. 29 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999

au fost modificate de

art. I pct. 30 din Legea nr. 251/2006 , restul dispozițiilor art. 29 fiind cele stabilite prin

art. XIII pct. 21 din Legea nr. 161/2003 . Or, stabilirea prin dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate a unei noi date de intrare în vigoare pentru prevederile

art. 29 alin. (1) lit. a)-c), alin. (2) și (3) din Legea nr. 188/1999 , care deja intraseră în vigoare, este contrară principiului neretroactivității legii, deoarece modificarea datei de intrare în vigoare invalidează efectele trecute ale situațiilor juridice născute anterior.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivelor încheierilor de sesizare a Curții Constituționale, "dispozițiile

art. XIII din Legea nr. 251/2006

(privind intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2007 a dispozițiilor

art. 29 din Legea nr. 188/1999 , modificată și completată), raportat la dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituția României". Dispozițiile

art. XIII din Legea nr. 251/2006

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 4 iulie 2006, au următorul conținut:

- Art. XIII: "Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 58^1 și ale

art. 60^1 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 , republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007."

Așa cum rezultă din dosarele instanțelor, critica de neconstituționalitate vizează

art. 29 din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, în forma republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 22 martie 2004, care, la alin. (1) lit. c) și d) reglementează suplimentul postului și suplimentul gradului (devenit, ulterior, suplimentul corespunzător treptei de salarizare), drepturi pretinse de reclamanți prin acțiunea de chemare în judecată. Aceste dispoziții aveau următoarea redactare:

- Art. 29: "(1)Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:

a) salariul de bază;

b) sporul pentru vechime în muncă;

c) suplimentul postului;

d) suplimentul gradului.

(2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.

(3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici."

Dispozițiile constituționale invocate în argumentarea excepției de neconstituționalitate sunt cele ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile."

Analizând critica de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că aceasta este întemeiată, excepția urmând să fie admisă, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile

art. XIII din Legea nr. 251/2006

prevăd intrarea în vigoare a legii la 15 zile de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 4 iulie 2006, instituind, în același timp, o excepție referitoare la prevederile art. 29, 56, 57, 58^1 și ale

art. 60^1 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin

Legea nr. 251/2006 , prevederi care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

Curtea constată că dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 188/1999

au fost modificate prin

art. XIII pct. 21 din cartea II titlul III al Legii nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, act normativ care, potrivit art. 78 din Constituție, în redactarea anterioară revizuirii, a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003.

Astfel, prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 , în redactarea care interesează în cauză, au fost reglementate inițial de

Legea nr. 161/2003 . Prin același act normativ se dispune, la art. XXV, că prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 , cu modificările și completările ulterioare, "se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2004".

Aplicarea aceluiași text de lege a fost apoi suspendată prin articolul unic pct. 7 din

Legea nr. 164/2004

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 123/2003

privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 19 mai 2004. Dispozițiile pct. 7 din articolul unic al

Legii nr. 164/2004

prevăd următoarele: "7. După articolul 50 se introduce articolul 50^1 cu următorul cuprins:

«Art. 50^1. - Pentru anul 2004, aplicarea dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 , republicată, și ale

art. 46 din Hotărârea Guvernului nr. 1.209/2003

se suspendă.»"

Curtea constată că, deși textul menționat conține formularea "pentru anul 2004", acesta nu poate intră în vigoare decât respectând prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Legea dispune numai pentru viitor (...)", și ale art. 78 din aceasta, care dispun că "Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei". În atare situație, suspendarea dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

urmează să se aplice de la data intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2004 , adică de la data de 22 mai 2004.

Coroborând dispozițiile art. XIII pct. 21 și ale

art. XXV din Legea nr. 161/2003

cu cele ale articolului unic pct. 7 din

Legea nr. 164/2004 , rezultă că dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 , fiind în vigoare începând cu data de 21 aprilie 2003, au fost aplicabile în perioada 1 ianuarie 2004-22 mai 2004, aplicarea lor fiind apoi suspendată până la 31 decembrie 2004.

Ulterior,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004

privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.091 din 23 noiembrie 2004, a prevăzut, la art. 44, că "la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă aplicarea dispozițiilor

art. 29 (...) din Legea nr. 188/1999 , republicată, cu modificările ulterioare". Curtea observă că textul legal dispune suspendarea întregului

art. 29 din Legea nr. 188/1999 , deși acesta reglementează dreptul la salariu al funcționarilor publici, împreună cu componentele sale, precum și dreptul la prime și la alte drepturi salariale, în condițiile legii, ceea ce nu poate fi explicat decât printr-o eroare materială de legiferare. În raport cu obiectivele urmărite de legiuitor - suspendarea acordării unor sporuri funcționarilor publici în perioada 2004-2006 - reglementarea trebuia circumscrisă doar la prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) și d).

Prin

art. 48 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006

privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 20 ianuarie 2006, a fost suspendată, la data intrării în vigoare a ordonanței, "aplicarea dispozițiilor lit. c) și d) ale

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, până la 31 decembrie 2006". Având în vedere că, potrivit art. 51, ordonanța a intrat în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, rezultă așadar că în perioada 1-23 ianuarie 2006 dispozițiile art. 29 au fost aplicabile, după această dată fiind suspendată, pentru restul anului 2006, doar aplicarea alin. (1) lit. c) și d) al acestui text. Totodată, Curtea observă că de data aceasta legiuitorul a fost precis în exprimarea voinței sale, în sensul că suspendarea vizează doar suplimentul postului și suplimentul gradului, ca și componente ale salariului funcționarilor publici, marcându-se totodată și perioada de suspendare.

Legea nr. 251/2006

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici prevede, la art. I pct. 30, modificarea alin. (1) lit. d) al

art. 29 din Legea nr. 188/1999 , în sensul că "suplimentul gradului", anterior reglementat, se înlocuiește cu "suplimentul corespunzător treptei de salarizare". Curtea constată că aceasta este singura modificare pe care legea criticată o operează asupra conținutului

art. 29 din Legea nr. 188/1999 , celelalte dispoziții ale articolului păstrându-și redactarea și soluțiile juridice anterioare. Totodată, în temeiul

art. III din același act normativ, Legea nr. 188/1999

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, astfel că, în urma renumerotării textelor, art. 29 a devenit în prezent art. 31, având următorul conținut:

- Art. 31: "(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:

a) salariul de bază;

b) sporul pentru vechime în muncă;

c) suplimentul postului;

d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

(2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.

(3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici."

Având în vedere cele arătate, Curtea constată că referirea, prin

art. XIII din Legea nr. 251/2006 , la întreg articolul 29 din

Legea nr. 188/1999 , și nu doar la alin. (1) lit. d) al acestuia, care a fost modificat prin această lege, în sensul intrării lui în vigoare la data de 1 ianuarie 2007, este neconstituțională și nu corespunde exigențelor de tehnică legislativă. Legiuitorul nu poate reglementa prin două acte normative, succesive, două momente diferite de intrare în vigoare a acelorași dispoziții de lege, fără ca prin aceasta să nu contravină normelor constituționale ale art. 78, potrivit cărora "Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei". Or, în cazul de față, aceleași dispoziții de lege au intrat în vigoare prin efectul a două acte normative diferite: mai întâi, odată cu intrarea în vigoare a

Legii nr. 161/2003

și apoi ca efect al

art. XIII din Legea nr. 251/2006 . Totodată, stabilirea unei noi date de intrare în vigoare a textelor legale menționate, care, așa cum s-a arătat, erau deja în vigoare și pentru o scurtă perioadă au fost aplicabile și au produs efecte juridice, încalcă art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală privind principiul neretroactivității legii, deoarece noua dată de intrare în vigoare afectează situațiile juridice născute anterior.

În plus, Curtea observă că, după ce în

art. XIII din Legea nr. 251/2006

se prevede "intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2007 a dispozițiilor

art. 29 din Legea nr. 188/1999 ", printr-o lege ulterioară, respectiv

Legea nr. 417/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 24 noiembrie 2006, prin care este aprobată, cu modificări și completări,

Ordonanța Guvernului nr. 2/2006

privind reglementarea drepturilor salariate și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, legiuitorul a menținut soluția de principiu conținută de art. 48 din ordonanță, prevăzându-se la articolul unic pct. 17 următoarele: "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se suspendă aplicarea dispozițiilor lit. c) și d) ale

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, până la data de 31 decembrie 2006."

În final, Curtea observă că, potrivit

art. 64 alin. (2) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, "La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare". Ca atare, după încetarea suspendării, actul juridic va continua să producă efecte, fără a mai fi necesar să se adopte o nouă normă care să prevadă o nouă dată de intrare în vigoare a legii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile

art. XIII din Legea nr. 251/2006

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, referitoare la intrarea în vigoare "la 1 ianuarie 2007 a prevederilor

art. 29 din Legea nr. 188/1999 , republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin

Legea nr. 251/2006 ", sunt neconstituționale. Excepția a fost ridicată din oficiu de Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II în dosarele nr. 5.052/105/2008 și nr. 5.100/105/2008 și de Tribunalul Iași - Secția comercială și contencios administrativ în dosarele nr. 3.761/99/2008 și nr. 2.144/99/2008.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2009.