Declarație nr. 1/2009

Acum 5 ani, la 2 aprilie 2004, România a deschis un capitol nou și decisiv din istoria sa. Aderarea oficială la Alianța Nord-Atlantică, cea mai puternică și de succes organizație de securitate colectivă din toate timpurile, a marcat împlinirea unuia dintre obiectivele majore ale politicii externe și de securitate românești, dar și un moment crucial al definirii locului nostru ca stat pe scena internațională contemporană. După anii de izolare în spatele Cortinei de Fier, România revenea în familia euroatlantică de securitate și valori.

La 6 decenii de la crearea sa, NATO continuă să joace un rol primordial în securitatea euroatlantică, precum și de liant indispensabil între Europa și America de Nord. Apartenența la NATO, alături de calitatea dobândită ulterior, aceea de membru al Uniunii Europene, furnizează României cadrul principial și instrumentele esențiale de abordare a politicii sale externe, conform valorilor la care am aderat și în care credem.

La nivel simbolic, armonizarea obiectivelor noastre cu cele ale aliaților noștri, în plan regional, european și internațional, consfințește ieșirea României din logica acțiunii individuale și a izolării și trecerea la o abordare modernă a rolului său în lume. Beneficiile se fac simțite în viața de zi cu zi a fiecăruia dintre noi: stabilitate, predictibilitate, solidaritate transatlantică și garanții solide de securitate. În același timp, acest statut ne oferă șansa și capacitățile de a ne manifesta pe deplin ca stat generator de stabilitate și securitate.

Aderarea României la NATO a contribuit în mod esențial la transformarea democratică, la consolidarea statului de drept, la progresul economic și social din țara noastră. În egală măsură, acest proces a consolidat securitatea și stabilitatea în spațiul euroatlantic, în regiunea noastră și chiar dincolo de aceasta. România nu a întârziat să se remarce ca un membru activ, dinamic, flexibil și creativ al Alianței, printr-o participare consistentă și cu rezultate larg apreciate, alături de parteneri, în toate operațiunile și în conturarea politicilor NATO. Țara noastră și-a câștigat astfel un profil strategic bine conturat, care valorizează poziția geostrategică a României, ca stat a cărui frontieră națională coincide cu frontiera externă sud-estică a NATO.

Am pledat cu consecvență pentru politica "ușilor deschise", pentru intensificarea legăturilor dintre NATO și toate statele partenere. Am afirmat energic necesitatea continuării extinderii Alianței în Balcanii de Vest și regiunea extinsă a Mării Negre, drept unica modalitate de a asigura pe termen lung apărarea colectivă și stabilitatea pe continentul european și nu numai. În contextul procesului profund parcurs de NATO de adaptare a capacităților și structurilor sale la noul context global de securitate, România s-a afirmat ca un aliat responsabil, generator de valoare adăugată, având drept obiectiv menținerea relevanței și eficacității NATO ca pilon fundamental al securității euroatlantice la începutul secolului XXI.

Desemnarea României ca țară-gazdă a Summit-ului NATO din 2008, cea mai mare reuniune la vârf de până acum din istoria Alianței, a reprezentat o recunoaștere simbolică a relevanței contribuției noastre. La cinci ani de la aderare îi asigurăm astăzi, din nou, pe partenerii noștri din NATO de angajamentul nostru ferm în raport cu țelurile, valorile și sarcinile Alianței. NATO se poate baza pe România, acum și în viitor.

Exprimăm astăzi respectul nostru față de muncă și devotamentul exemplar ale militarilor români în misiunile asumate, dar și față de impresionanta investiție de încredere a societății românești. Succesul pe care îl marcăm acum nu înseamnă doar afirmarea identității și demnității noastre ca membri respectați ai familiei euroatlantice, ci și oportunitatea exprimării voinței noastre înnoite ca statutul de membru al NATO și al Uniunii Europene să însemne beneficii și pentru cetățenii României. Ajunși la deplină maturitate ca membri ai Alianței, înțelegem să facem un obiectiv prioritar din valorificarea maximă a acestui statut, printr-o contribuție sporită la evoluția NATO.

Summit-ul de la Strasbourg-Kehl are potențialul de a consolida rolul NATO de alianță de apărare colectivă deschisă spre cooperări la nivel global, iar România își dorește o Alianță capabilă să se adapteze continuu și eficient la noile amenințări și la contextul de securitate global, menținându-și, în același timp, coeziunea și capacitatea de acțiune flexibilă și promptă în toate situațiile.

Considerăm că NATO trebuie să rămână, în primul rând, o Alianță de apărare colectivă, cu o abordare cuprinzătoare asupra securității, și că trebuie să își diversifice instrumentele de protejare a păcii și stabilității membrilor săi, prin parteneriate, prin continuarea politicii de extindere, prin sprijinirea capacităților de menținere a păcii ale altor organizații cu valori similare.

Susținem promovarea în continuare a unei politici active a NATO de atragere a statelor din Balcanii de Vest, prin valorificarea adecvată a oportunităților de cooperare și dialog politic. Susținem în continuare aspirațiile euroatlantice ale Georgiei și Ucrainei, în contextul în care acestea își vor demonstra capacitatea de a îndeplini criteriile impuse de NATO, manifestând un comportament responsabil și predictibil în relațiile internaționale. Considerăm aniversarea din acest an a 60 de ani de existență a Alianței drept un moment de cotitură, care să consolideze realizările de până acum, dar să constituie cu atât mai mult o oportunitate de reafirmare a valorilor care au dus la crearea NATO și care fac din acestea motorul progresului intern, în statele care năzuiesc către asocierea la această distinsă comunitate de principii și acțiune.

Această declarație a fost adoptată de Camera Deputaților și de Senat în ședința comună din 31 martie 2009.