Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 390/1997

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobată și modificată prin Legea nr. 131/1996

prezumat în vigoare

Data actului
14 octombrie 1997
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 134 din 2 aprilie 1998
Citează
6 acte
Structură
0 articole · 7.048 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OG nr. 15/1996 23 ianuarie 1996 (prevederi anume) privind întărirea disciplinei financiar-valutare

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Mihai Constantinescu - președinte

Costica Bulai - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Societatea Comercială "Moldotrans Impex" - S.R.L. împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 251 din 17 iunie 1997 .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 7 octombrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 14 octombrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia nr. 251 din 17 iunie 1997 Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 , ridicată de Societatea Comercială "Moldotrans Impex" - S.R.L. în Dosarul nr. 8.508/1996 al Judecătoriei Cluj-Napoca, reținându-se următoarele:

- dispozițiile legale criticate ca fiind contrare prevederilor art. 41 alin. (1) și (7) din Constituție sunt cele cuprinse în

art. 6 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 , potrivit căruia "Efectuarea de plati sau de încasări în numerar între persoane juridice, peste plafonul prevăzut de art. 5 lit. c), constituie contravenție și se sancționează cu confiscarea sumei care depășește plafonul și cu amendă";

- scopul

Ordonanței Guvernului nr. 15/1996

este întărirea disciplinei financiare și evitarea evaziunii fiscale, ca urmare a creșterii plăților prin decontarea bancară;

- în speta nu sunt aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (7) din Constituție, ci ale art. 41 alin. (8) din legea fundamentală, potrivit cărora bunurile folosite pentru săvârșirea de infracțiuni sau contravenții pot fi confiscate în condițiile legii, or prevederile legale criticate "... constituie tocmai o aplicare legală a acestor dispoziții constituționale..., întrucât se referă la confiscarea sumelor peste plafonul legal, fapta calificată de legiuitor ca fiind contravenție";

- dispozițiile

art. 6 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

nu încalcă prevederile art. 41 alin. (1) din Constituție, care, în conținutul lor se referă la garantarea dreptului de proprietate "în limitele și condițiile legii";

- dispozițiile

art. 6 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

au mai constituit obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională pronunțându-se prin Decizia nr. 6 din 16 ianuarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 14 martie 1997.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs societatea comercială sus-menționată. Motivele de recurs invocate se concentreaza, în principal, pe faptul ca recurenta, recunoscând constituționalitatea

art. 5 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

și sancțiunea depășirii acestui plafon, prevăzută la art. 6 alin. 1, apreciază ca instanța de fond a greșit retinand ca suma achitată peste plafonul legal este confiscată de la cel care face plata și nu de la cel care a încasat-o, precizându-se ca "indiferent ca acea suma a fost folosită ilicit sau licit prin depășirea plafonului legal, în momentul aplicării sancțiunii confiscării, acea suma nu se mai afla în patrimoniul persoanei juridice plătitoare", astfel ca se încalcă dispozițiile art. 41 alin. (7) din Constituție.

Întrucât soluționarea excepției s-a făcut în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fără citarea părților, după declararea recursului s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, conform art. 24 alin. (3) din aceeași lege.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția invocată este neîntemeiată, întrucât contravenția și măsura confiscării se întemeiază pe faptul ca sumele ce au făcut obiectul confiscării au fost folosite ilicit prin depășirea plafonului legal. Astfel în speta sunt aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (8) din Constituție.

Cele două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Motivul de recurs invocat este acela ca instanța de fond a apreciat greșit ca dispozițiile atacate nu contravin prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituție, întrucât suma de bani plătită peste plafonul prevăzut de

art. 5 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

este confiscată de la plătitor și ar fi trebuit suportată de cel care a încasat suma cu depășirea plafonului legal.

Aceasta sustinere nu se justifica, deoarece, cat timp cel care a încasat suma respectiva s-a încadrat în plafonul legal zilnic, nu a săvârșit contravenția și deci nu poate fi sancționat nici prin aplicarea amenzii, nici prin confiscarea sumei încasate. Prin ipoteza, contravenția fiind săvârșită doar de plătitor, sancțiunea confiscării prevăzută la

art. 6 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

poate fi aplicată numai acestuia. În caz contrar, ar insemna ca măsura confiscării să fie suportată de o persoană, în speta de primitor, pentru contravenția săvârșită de altă persoană, în cazul de față de plătitor, ceea ce este contrar prevederilor art. 41 alin. (8) din Constituție, potrivit cărora "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii".

Prin Ordonanța Guvernului nr. 26/1997, de modificare a

Ordonanței Guvernului nr. 15/1996 , măsura confiscării a fost abrogată. Pe cale de consecința, sub acest aspect, atât excepția invocată, cat și prezentul recurs sunt lipsite de obiect. Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, controlul constituționalității legii, prin soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, se poate exercita numai cu privire la dispozițiile legale în vigoare.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Societatea Comercială "Moldotrans Impex" S.R.L. împotriva

Deciziei Curții Constituționale nr. 251 din 17 iunie 1997 .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 1997.

PREȘEDINTE,
dr. Mihai Constantinescu
Magistrat-asistent,
Maria Bratu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.