Decizia nr. 516/2009

Articolul 58

^3 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 295/2004 : "(2) Revocarea dreptului de port și folosire a armelor neletale supuse autorizării se dispune de către organul competent care a acordat acest drept atunci când titularul dreptului se află în una dintre următoarele situații: (...)

b) nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 58 alin. (2) lit. a)."

Articolul 58

alin. (2) lit. a), la care face trimitere textul de lege criticat, prevede că autorizația de procurare a armelor neletale se acordă cetățenilor români și străinilor cu ședere legală în România, care au împlinit vârsta de 18 ani, dacă îndeplinesc, cumulativ cu alte trei condiții, condiția de a nu fi fost condamnate prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru săvârșirea cu intenție a uneia dintre infracțiunile prevăzute de prezenta lege sau la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 2 ani pentru infracțiuni comise cu intenție.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 15 alin. (2) potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) și (2) referitor la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile

art. 58^3 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 295/2004

nu sunt de natură să contravină principiului neretroactivității legii. Textul de lege criticat cuprinde dispoziții referitoare la situațiile în care se dispune revocarea dreptului de port și folosire a armelor neletale supuse autorizării, norma juridică acționând numai pentru viitor. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul propriu de reglementare". Așadar, instituirea unei noi condiții pe care posesorul unei arme neletale trebuie să o îndeplinească pentru a putea să o poarte și să o folosească nu constituie o nesocotire a principiului constituțional al neretroactivității legii. Aplicarea legii în cadrul litigiului aflat pe rolul instanței în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate implică și rezolvarea conflictului de legi în timp, chestiune care este de competența exclusivă a instanței învestite cu soluționarea acestuia.

Curtea constată că nu poate reține critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 53 din Constituție, deoarece textul constituțional invocat are în vedere restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale; or, dreptul de a purta și de a folosi o armă neletală nu se încadrează în această categorie.

Autorul excepției susține că i se aduce o atingere și dreptului de proprietate, întrucât este obligat să vândă arma neletală, "ca urmare a situației create de către Guvern prin emiterea acestui act". Curtea constată că prevederea de lege criticată nu afectează în niciun fel dreptul de proprietate al acestuia, neimpunând condiția înstrăinării armei, aceasta fiind doar o posibilitate aflată la îndemâna persoanei căreia i se aplică respectiva normă juridică. Chiar în ipoteza în care ar fi afectată prerogativa dispoziției, Curtea constată că o asemenea măsură ar fi în concordanță inclusiv cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, ilustrată prin hotărârile Sporrong și Lonnroth contra Suediei din 1982, Brumărescu contra României din 1999, Djidrovski contra Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei din 2005 și Basoukou contra Greciei din 2005, prin care a statuat că dreptul de proprietate privată nu este un drept absolut, ci poate comporta limitări, în măsura în care acestea sunt apte să asigure un echilibru just între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 58^3 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor, excepție ridicată de Emilian Ciurar în Dosarul nr. 5.092/30/2008 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 aprilie 2009.