Decizia nr. 650/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 alin. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Decretul-lege nr. 115/1938 27 aprilie 1938 (prevederi anume) *1) pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare *2)
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938
pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, excepție ridicată de Teodor Ilișuan și Viorica Ilișuan în Dosarul nr. 2.503/325/2008 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 14 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.503/325/2008, Tribunalul Timiș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938
pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare. Excepția a fost ridicată de Teodor Ilișuan și Viorica Ilișuan într-o cauză ce are ca obiect o acțiune în uzucapiune.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii excepției arată că
art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938
impune drept condiție a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune o posesie a bunului de 20 de ani "după moartea proprietarului înscris în cartea funciară". Susțin, astfel, că prin aplicarea prevederilor
în privința dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară se creează o discriminare pentru cetățenii din zonele în care există implementat sistemul de carte funciară și cărora li se aplică prevederile acestui act normativ, față de cetățenii din celelalte zone ale țării care pot dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune dacă exercită o posesie utilă pe o perioadă de 10-20 ani, respectiv 30 de ani, fără a fi relevantă situația fostului proprietar, respectiv dacă este decedat sau nu. Consideră că prevederile de lege criticate sunt contrare și dispozițiilor constituționale referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată. Invocă Hotărârea J. A. Pye (Oxford) Ltd. contra Marii Britanii din 30 august 2007, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut faptul că instituția uzucapiunii nu încalcă dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Tribunalul Timiș - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, faptul că legiuitorul a înțeles să reglementeze două regimuri diferite pentru uzucapiune datorită condițiilor istorice diferite din anumite zone ale țării, cel instituit prin
și cel al Codului civil, fiecare cu condițiile sale specifice, nu contravine principiului egalității cetățenilor în fața legii, de vreme ce prevederile criticate se aplică în mod egal tuturor celor vizați de norma legală, iar diferențierea se referă la locul situării imobilului, în mod exclusiv. Consideră că nu se încalcă nici dispozițiile art. 44 din Constituție, de vreme ce garantarea dreptului de proprietate privată operează în raporturile pe verticală și este, din punct de vedere substanțial public sau privat, un scut protector împotriva eventualelor abuzuri din partea autorităților publice.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile
art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938
sunt constituționale. În acest sens, reține ceea ce a statuat Curtea Constituțională în
Decizia nr. 653/2008 , și anume faptul că aceste prevederi sunt norme prin care legiuitorul a stabilit un regim diferit în materia publicității bunurilor imobile, pe criteriul apartenenței la spațiul care a fost guvernat de un sistem legislativ diferit față de cel românesc. Consideră că prevederile criticate nu contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 și 44 și nici dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Prin încheiere, instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938
pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare. Însă, din notele scrise ale autorilor excepției, rezultă că aceștia critică, în realitate, doar alin. 1 al
art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 . În consecință, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 28 alin. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938
pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, având următorul conținut: "Cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat [...]."
Autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, ale art. 20 alin. (1) și (2) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 44 alin. (1) și (2) privind garantarea dreptului de proprietate privată.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
Articolul 28
din Decretul-lege nr. 115/1938
reglementează modurile de dobândire a drepturilor reale imobiliare fără înscrierea în cartea funciară, prin uzucapiunea extratabulară. Articolul de lege menționat reglementează două situații în care o persoană posedă neîntrerupt un imobil timp de 20 de ani de la decesul titularului înscris în cartea funciară sau a înscrierii declarației de renunțare a acestuia la dreptul tabular. În aceste situații, drepturile reale imobiliare dobândite prin uzucapiune se vor înscrie în cartea funciară numai în baza constatării lor prin hotărâre judecătorească, simpla declarație dată de persoana interesată și autentificată la notarul public nefiind suficientă pentru înscrierea în cartea funciară a dreptului său dobândit prin uzucapiune.
Potrivit prevederilor alin. 1 al
art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 , cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiile legii, timp de 20 de ani după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea în cartea funciară a dreptului astfel uzucapat.
Cu privire la aplicabilitatea sistemului de carte funciară reglementat prin
ce consacră cazurile speciale de dobândire a proprietății prin uzucapiune înscrise în art. 27 și 28, Curtea reține faptul că, în absența unor dispoziții cu caracter tranzitoriu, trebuie să se recurgă la interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 69 alin. (2) și (3) cu referire la art. 56 alin. (1) și
art. 58 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 , republicată. Sub acest aspect, este de reținut că prin
art. 69 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 , republicată, s-a prevăzut că numai la finalizarea lucrărilor cadastrale și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui județ își încetează aplicabilitatea
Decretul-lege nr. 115/1938 , iar în conformitate cu dispoziția alin. (3) al aceluiași articol, doar ca urmare a definitivării cadastrului la nivelul întregii țări se abrogă acest decret. Din această dispoziție a
Legii nr. 7/1996 , prin care s-a reglementat regimul general al cadastrului și al publicității imobiliare, rezultă voința legiuitorului de a institui o aplicare treptată a noii legi, cu consecința incidenței, în continuare, a vechilor dispoziții ale
în regimul de carte funciară. În acest sens, este și
Decizia nr. 86 din 10 decembrie 2007
a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 14 octombrie 2008.
Critica de neconstituționalitate privește, în esență, faptul că prin menținerea în vigoare a prevederilor
se aduce atingere egalității în drepturi, aplicânduli-se unor cetățeni un statut juridic discriminatoriu față de cetățenii care nu cad sub incidența acestui act normativ. Totodată, autorul susține că prevederile de lege criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale privind ocrotirea și garantarea dreptului de proprietate privată.
Se reține însă că, în jurisprudența Curții Constituționale, în deplin acord cu aceea a Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat în mod constant faptul că principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate, așa încât, în cazul unor situații diferite, un tratament diferit este posibil atunci când acesta se justifică în mod obiectiv și rațional. Or, aplicabilitatea tranzitorie a dispozițiilor
art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938
este justificată obiectiv și rațional de procesul de definitivare a lucrărilor de cadastru și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul țării.
Ca efect al aplicării
Legii nr. 7/1996 , se va realiza însă o unificare legislativă a regimului de publicitate imobiliară.
Existența pe teritoriul României a unor legi cu aplicabilitate teritorială distinctă și care reglementează diferit regimul juridic al uzucapiunii nu contravine dispozițiilor Legii fundamentale.
Cu privire la acest aspect, Curtea Constituțională a reținut, prin
deciziile nr. 653 din 10 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 7 iulie 2008, și nr. 205 din 9 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 25 iulie 2002, faptul că în istoria statului unitar român au existat și mai există norme legale aplicabile doar pe o anumită parte a teritoriului național, de exemplu: Legea nr. LX/1881 privitoare la executarea silită imobiliară în Transilvania,
privind regimul zonelor libere,
privind dezvoltarea regională în România, însă existența unor acte normative diferite pentru anumite zone ale țării nu este de natură să creeze discriminări.
Cât privește invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 44 referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată, se reține că, în jurisprudența sa, atât Curtea Constituțională, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Fernandez-Molina Gonzales ș.a. contra Spaniei din 18 octombrie 2002, au statuat că dispozițiile privind garantarea și ocrotirea proprietății se aplică numai titularilor dreptului de proprietate; or, în prezenta cauză, autorii excepției nu și-au stabilit calitatea de proprietar, ci tind să o stabilească prin efectul uzucapiunii. În aceste condiții, dispozițiile constituționale ale art. 44 nu sunt incidente în prezenta cauză.
Totodată, invocarea în cauză a Hotărârii J.A.Pye (Oxford) Ltd. contra Marii Britanii, din 30 august 2007, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nu are nicio relevanță, dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, ca mod originar de dobândire a proprietății, fiind reglementată de legea civilă, însă condițiile operării acesteia intră în competența legiuitorului.
Cu privire la celelalte dispoziții constituționale invocate, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauza de față.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 28 alin. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938
pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, excepție ridicată de Teodor Ilișuan și Viorica Ilișuan în Dosarul nr. 2.503/325/2008 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.