Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 374/2009

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 700 alin. 1 din Codul civil

prezumat în vigoare

Data actului
19 martie 2009
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 393 din 10 iunie 2009
Citat de
4 acte
Citează
2 acte
Structură
0 articole · 7.490 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 700 alin. 1 din Codul civil, excepție ridicată de Crina-Mădălina Stoica și Florentina-Adriana Oancea în Dosarul nr. 2.765/303/2007 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepției, avocatul Claudiu Purcărescu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Apărătorul părților prezente solicită admiterea excepției, susținând aceleași motive de neconstituționalitate pe care le-a invocat în fața instanței de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 aprilie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2.765/303/2007, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 700 alin. 1 din Codul civil, excepție ridicată de Crina-Mădălina Stoica și Florentina-Adriana Oancea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale și cele din actele internaționale invocate, deoarece au redus termenul de acceptare a succesiunii de la 30 de ani la 6 luni.

Tribunalul București - Secția a V-a civilă consideră excepția neîntemeiată, arătând că stabilirea termenului de acceptare a succesiunii este opțiunea legiuitorului.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția este neîntemeiată. În acest sens, arată că reducerea termenului de acceptare a succesiunii de la 30 de ani la 6 luni reprezintă opțiunea legiuitorului pentru a limita la o perioadă cât mai scurtă incertitudinea cu privire la titularul dreptului și pentru a da posibilitatea oricărui succesibil de a-și exercită dreptul de opțiune succesorală.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. Invocă, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 700 alin. 1 din Codul civil, potrivit cărora "Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii".

Dispozițiile constituționale pretins încălcate sunt cuprinse în art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată și în art. 46 privind dreptul la moștenire. Este invocată și încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Prevederile art. 700 din Codul civil au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la dispozițiile

art. 46 din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 452 din 15 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2007, Curtea a reținut că "dispozițiile art. 700 alin. 1 din Codul civil au ca obiect dreptul subiectiv de opțiune succesorală, iar nu însuși dreptul la moștenire, care este garantat prin art. 46 din Constituție". Curtea a constatat că "în reglementarea dată de Codul civil moștenirea se transmite de drept asupra succesorilor din momentul morții celui care lasă moștenirea, fără a fi necesară vreo manifestare de voință din partea succesibilului și chiar fără știrea lui, astfel că patrimoniul succesoral nu rămâne niciun moment fără titular. Dar, întrucât este de principiu că nimeni nu poate fi obligat să accepte o moștenire, transmiterea patrimoniului succesoral, deși operează de la decesul celui care lasă moștenirea, nu este nici definitivă și nici obligatorie. De aceea, succesibilul are un drept de opțiune succesorală, putând alege între, pe de o parte, consolidarea (confirmarea) titlului de moștenitor prin acceptarea moștenirii și, pe de altă parte, desființarea acestui titlu prin renunțare la succesiune. Acest drept de opțiune succesorală, la fel ca, de altfel, însuși dreptul la moștenire, este un drept patrimonial, supus prin urmare prescripției extinctive. Stabilirea duratei termenului de prescripție extinctivă este de competența legiuitorului. Astfel, reducerea termenului de opțiune succesorală de la 30 de ani la 6 luni prin

Decretul nr. 73/1954

a constituit opțiunea legiuitorului, pentru a limita la o perioadă cât mai scurtă de timp incertitudinea cu privire la titularul dreptului real și pentru a se îngădui, practic, oricărui succesibil exercitarea dreptului de opțiune succesorală. Prin urmare, termenul de prescripție extinctivă de 6 luni nu este de natură să îngrădească dreptul la moștenire consfințit prin art. 46 din Constituție".

Considerentele și soluția deciziei menționate sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 44 din Constituție și la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că prevederile de lege criticate nu contravin principiului garantării dreptului de proprietate ale cărui conținut și limite sunt stabilite de lege.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 700 alin. 1 din Codul civil, excepție ridicată de Crina-Mădălina Stoica și Florentina-Adriana Oancea în Dosarul nr. 2.765/303/2007 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2009.

PREȘEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Maria Bratu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.