Decizia nr. 620/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 și 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2001

privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea, temporar, a locuințelor de serviciu necesare unor categorii de personal din cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiilor publice, excepție ridicată de Joița Tănase în Dosarul nr. 7.810/301/2006 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 11 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul 7.810/301/2006, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 și

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2001

privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea, temporar, a locuințelor de serviciu necesare unor categorii de personal din cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiilor publice, excepție ridicată de Joița Tănase.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că prevederile

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2001

care fac obiectul sesizării de neconstituționalitate nu constituie norme retroactive, așa cum arată instanța de fond și reclamantul, în lipsa unei prevederi legale exprese și derogatorii a legii noi, astfel încât nu poate fi primită aplicarea lor subiectivă asupra unor situații juridice născute anterior adoptării acesteia. Norma criticată creează această confuzie, dar în aplicarea și interpretarea sa, raportat atât la norma constituțională, cât și la principiile generale de drept, trebuie subliniat faptul că excepțiile de la principiul neretroactivității legii civile trebuie să fie consacrate în mod expres, neechivoc în noua lege, ceea ce, în speța dedusă judecății, nu este cazul. În ceea ce privește norma prevăzută în art. 4 din ordonanță, încetarea de drept a raporturilor de locațiune constituie o dispoziție care vizează, neexplicit și confuz, situații juridice din trecut, născute și aflate sub guvernarea

Legii nr. 114/1996 .

Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază excepția ca fiind neîntemeiată. Textele de lege criticate stabilesc condițiile în care anumite categorii de personal din cadrul ministerelor sau al altor autorități publice pot beneficia de locuință de serviciu, fără ca respectarea acestor condiții să fie impusă de legiuitor, cu caracter retroactiv, unor fapte juridice născute anterior, ale căror efecte au încetat anterior intrării în vigoare a actului normativ examinat.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2001

nu dispune pentru trecut, nu produce efecte pentru perioada anterioară, urmând a fi aplicată de la data intrării în vigoare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 2 și

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2001

privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea, temporar, a locuințelor de serviciu necesare unor categorii de personal din cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 12 iunie 2001, texte de lege care au următorul conținut:

- Art. 2: "(1) Pot beneficia de locuință de serviciu, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică numite sau funcții asimilate funcțiilor de demnitate publică, precum și secretarii generali, directorii generali și persoanele care sunt încadrate pe funcții din cabinetul demnitarului în cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiilor publice.

(2) Nu beneficiază de locuință de serviciu persoanele care au domiciliul sau dețin în proprietate imobile cu destinația de locuință în municipiul București.";

- Art. 4: "(1) Contractul de închiriere încetează de drept la data încetării calității care a determinat atribuirea locuinței de serviciu.

(2) La data rezilierii contractului de închiriere beneficiarul are obligația de a preda locatorului imobilul în starea în care acesta se afla la momentul preluării, precum și de a suporta cheltuielile necesare pentru renovarea acestuia în cazul deteriorării din culpa sa."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2).

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2001

prevăd beneficiarii locuințelor de serviciu din fondul locativ aflat în administrarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat" și a Regiei Autonome "Locato", în condițiile ordonanței de urgență, prin derogare de la prevederile

Legii locuinței nr. 114/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare. Persoanele cărora li se pot atribui temporar imobile cu destinația de locuință de serviciu trebuie să îndeplinească cumulativ două condiții: prima este aceea ca să ocupe funcții de demnitate publică numite sau funcții asimilate funcțiilor de demnitate publică sau să dețină funcțiile de secretari generali, directori generali sau funcții din cabinetul demnitarului în cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiilor publice, iar cea de-a doua condiție o constituie interdicția de a avea domiciliul sau de a deține în proprietate imobile cu destinația de locuință în municipiul București. Potrivit legii, îndeplinirea celor două condiții nu dă naștere, în patrimoniul persoanei respective, dreptului de a beneficia de o locuință de serviciu, ci numai vocației de a beneficia de o astfel de locuință, în limita fondului locativ existent.

Dispozițiile

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2001

prevăd condiția de reziliere a contractului de închiriere, și anume pierderea calității care a determinat atribuirea locuinței de serviciu. Beneficiarul are obligația de a preda locatorului imobilul în starea în care acesta se afla la momentul preluării, precum și de a suporta cheltuielile necesare pentru renovarea acestuia în cazul deteriorării din culpa sa.

Analizând textele de lege criticate din perspectiva principiului neretroactivității legii civile, Curtea reține că formula redacțională a prevederilor art. 2 și

art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2001

nu oferă temei unei atare critici, întrucât nu conține în sine nicio dispoziție cu caracter retroactiv, textul urmând a-și găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a ordonanței. Cât privește determinarea situațiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări, precum și a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competența exclusivă a instanțelor judecătorești.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 și 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2001

privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea, temporar, a locuințelor de serviciu necesare unor categorii de personal din cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiilor publice, excepție ridicată de Joița Tănase în Dosarul nr. 7.810/301/2006 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2009.