Decizia nr. 463/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Dumitru Popa și Floare Popa în Dosarul nr. 2.384/271/2007 al Tribunalului Bihor - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 septembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2.384/271/2008, Tribunalul Bihor - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Dumitru Popa și Floare Popa.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât "legea specială, prin dispoziția atacată,

art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 , sustrage hotărârea judecătoriei căii ordinare de atac existente până la intrarea în vigoare a modificărilor survenite, anume apelul".

Tribunalul Bihor - Secția civilă apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate. În acest sens, arată că, în activitatea de judecată, "instanțele sunt ordonate potrivit principiului dublului grad de jurisdicție, ceea ce constituie o garanție a legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești".

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut: "Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului."

Textele constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 16 referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția, Curtea constată că, referitor la constituționalitatea prevederilor de lege criticate în prezenta cauză, cu raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală, s-a pronunțat prin

Decizia nr. 416 din 10 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 1 mai 2008, și

Decizia nr. 21 din 8 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 27 ianuarie 2009.

În aceste decizii, Curtea a reținut că "aceste prevederi sunt norme de procedură, potrivit cărora hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești, în procesele funciare, în primă instanță sunt supuse numai recursului".

Curtea a constatat că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci statuează principial în art. 129 că, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar art. 126 alin. (2) din Constituție prevede că procedura de judecată și competența instanțelor judecătorești sunt prevăzute prin lege.

De altfel, Curtea a statuat în mod constant că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

De asemenea, Curtea a reținut "că textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, așa încât nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție".

Considerentele și soluția pronunțată de Curte în deciziile menționate sunt valabile și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței acesteia.

În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 44 din Constituție, Curtea constată că acestea nu au incidență în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Dumitru Popa și Floare Popa în Dosarul nr. 2.384/271/2007 al Tribunalului Bihor - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 aprilie 2009.