Decizia nr. 844/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 lit. b) ,

art. 34 ,

35 ,

43 ,

44 ,

art. 45 lit. a) ,

art. 47 alin. (4)

și

art. 55 alin. (4), (5) și (6) din Legea concurenței nr. 21/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Wrigley România" - S.R.L. București în Dosarul nr. 979/2/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26 mai 2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, iar în urma deliberărilor, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 2 iunie 2009, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 ianuarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 979/2/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 lit. b) ,

art. 34 ,

35 ,

43 ,

44 ,

art. 45 lit. a) ,

art. 47 alin. (4)

și

art. 55 alin. (4), (5) și (6) din Legea concurenței nr. 21/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Wrigley România" - S.R.L. București într-o cauză având ca obiect judecarea recursului împotriva unei sentințe de respingere a plângerii autorului excepției ce privea o decizie a Consiliului Concurenței.

În motivarea excepției autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile

art. 26 lit. b) ,

art. 34 ,

35 ,

43 ,

44 ,

art. 45 lit. a) ,

art. 47 alin. (4)

și

art. 55 alin. (4), (5) și (6) din Legea concurenței nr. 21/1996

sunt neconstituționale în raport cu

art. 126 din Constituție , întrucât procedura de soluționare a sesizărilor de către Consiliul Concurenței este una jurisdicțională, ceea ce are drept efect calificarea acestuia ca fiind o veritabilă instanță extraordinară. Caracterul de instanță extraordinară a Consiliului Concurenței este dedus din faptul că, pe de o parte, această instituție nu face parte din categoria instanțelor judecătorești, iar pe de altă parte, jurisdicția exercitată de aceasta nu este o jurisdicție specială administrativă.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că textele legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 26 lit. b) ,

art. 34 ,

35 ,

43 ,

44 ,

art. 45 lit. a) ,

art. 47 alin. (4)

și

art. 55 alin. (4), (5) și (6) din Legea concurenței nr. 21/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005.

Prevederile legale criticate fac parte, cu excepția

art. 26 lit. b)

privind atribuțiile Consiliului Concurenței, din cap. V al legii, intitulat "Procedura de examinare preliminară, de investigare și de luare a deciziilor", și reglementează modalitatea de realizare a acestor proceduri de către Consiliul Concurenței.

Autorul excepției susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale în raport cu

art. 126 din Constituție

privind instanțele judecătorești.

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constată următoarele:

Prin

Decizia nr. 116 din 3 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 13 martie 2009, Curtea s-a mai pronunțat asupra constituționalității textelor legale criticate prin prisma unor critici identice. Cu acel prilej, Curtea a constatat netemeinicia criticilor formulate și a stabilit că intenția legiuitorului a fost aceea de a înființa Consiliul Concurenței ca autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenței. Măsurile dispuse de Consiliu și sancțiunile aplicate de acesta pe baza dispozițiilor legale atacate sunt de natură administrativă și nu jurisdicțională.

Procedura prin care Consiliul Concurenței își îndeplinește atribuțiile stabilite de lege, în principal de a constata și sancționa practicile anticoncurențiale, prezintă anumite similitudini cu procedurile jurisdicționale, fără a se identifica însă cu acestea. Astfel, împrejurarea că faptele semnalate Consiliului sunt supuse investigației pentru stabilirea adevărului, iar raportul de investigație este examinat în plen, nu impune caracterizarea activității Consiliului ca o activitate jurisdicțională, căci prin aceasta Consiliul nu soluționează un litigiu privind existența, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective ale unei persoane - atribuții de esența activității instanțelor judecătorești - și nici nu adoptă măsuri de tragere la răspundere juridică de competența instanțelor judecătorești, ci efectuează operații tehnico-juridice de cercetare, deliberare și decizie, specifice inițierii și adoptării oricărui act administrativ.

Totodată, s-a mai arătat că deciziile adoptate de Plenul Consiliului Concurenței pot fi atacate în fața unei instanțe judecătorești, în procedura de contencios administrativ, la Curtea de Apel București. Împotriva sentinței Curții de Apel București, atât Consiliul Concurenței, cât și operatorii economici supuși măsurilor dispuse de instanță pot introduce recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Curtea a stabilit, de asemenea, că este neîntemeiată critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 35

și

art. 55 alin. (4), (5) și (6) din lege , avându-se în vedere strânsa legătură a acestora cu celelalte prevederi legale criticate.

În consecință, Curtea a constatat că nu sunt încălcate prevederile

art. 126 din Constituție , deoarece textele de lege criticate nu reglementează modalitatea de realizarea a justiției și nu înființează instanțe extraordinare. Consiliul Concurenței nu judecă procese referitoare la exercitarea drepturilor subiective ale unor persoane, atribuții specifice instanțelor judecătorești, ci efectuează proceduri de examinare, investigare și decizie specifice desfășurării activității Consiliului Concurenței. Totodată, nu sunt încălcate nici dispozițiile constituționale referitoare la dreptul părților la un proces echitabil, deoarece deciziile Consiliului Concurenței pot fi atacate la instanța de contencios-administrativ în conformitate cu

art. 47 alin. (4) din Legea nr. 21/1996 .

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia amintită își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În final, Curtea reține că eventuala necorelare a regulamentelor Consiliului Concurenței cu

Legea nr. 21/1996 , prin prisma faptului că acestea ar institui proceduri jurisdicționale propriu-zise, nu constituie o problemă de constituționalitate, contestarea acestora pentru nelegalitate urmând a se face, în temeiul

Legii nr. 554/2004 , în fața instanțelor de contencios-administrativ.

În consecință, Curtea urmează să respingă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 26 lit. b) ,

art. 34 ,

35 ,

43 ,

44 ,

art. 45 lit. a) ,

art. 47 alin. (4)

și

art. 55 alin. (4), (5) și (6) din Legea concurenței nr. 21/1996 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Wrigley România" - S.R.L. București în Dosarul nr. 979/2/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 iunie 2009.