Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 52/1998

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului
19 martie 1998
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 171 din 5 mai 1998
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 9.108 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Are ca temei 1

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu- judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Anisoara Sandu-Dragu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, invocată de către Hagianu Marian, Boblea Ion și Andonie Ioan în Dosarul nr. 935/1997 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 martie 1998 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17 martie 1998 și apoi pentru data de 19 martie 1998.

CURTEA,

examinând actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 2.986 A din 16 decembrie 1996, pronunțată de Tribunalul Municipiului București - Secția a III-a civilă în Dosarul nr. 7.999/1996, s-a admis apelul declarat de Apateanu Liliana împotriva Sentinței civile nr. 6.374 din 1 august 1996, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în Dosarul nr. 3.819/1996, în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și Consiliul General al Municipiului București, și s-a dispus schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii de revizuire, ca inadmisibila. Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de apel a reținut ca, potrivit dispozițiilor art. 45 din Codul de procedură civilă, procurorul poate exercita calea extraordinară de atac numai în cauzele în care sunt interesați minorii, interzișii, precum și în cazurile în care a participat la judecata, potrivit legii, ceea ce înseamnă ca, în cazurile în care nu a participat la procese, nu are nici posibilitatea de a exercita căile de atac.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Municipiului București, acesta făcând obiectul Dosarului nr. 935/1997 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă, unde, la termenul din 26 septembrie 1997, s-a ridicat excepția de neconstituționalitate a art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă de către Hagianu Marian, Boblea Ion și Andonie Ioan.

În motivarea excepției se invoca Decizia Curții Constituționale nr. 1 din 4 ianuarie 1995, care a constatat ca art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă este neconstitutional în ceea ce privește limitarea dreptului procurorului de a participa numai în anumite procese, urmând ca în privinta acestor atribuții să se aplice direct art. 130 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apara ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.

Prin Încheierea din 17 octombrie 1998, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă a suspendat judecarea cauzei și, în temeiul art. 23 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, a trimis dosarul Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate. Întrucât încheierea nu conținea punctul de vedere al instanței, Curtea a cerut îndeplinirea acestei obligații legale, ca urmare, instanța și-a completat încheierea exprimand opinia ca excepția de neconstituționalitate este intemeiata, considerând ca, prin modificarea art. 45 din Codul de procedură civilă în anul 1993, legiuitorul a dorit sa reducă competentele procurorului în procesul civil, inclusiv în ceea ce privește exercitarea căilor de atac, care ar putea fi folosite, dacă le considera utile, numai de către persoanele implicate în procesul inițial.

În scopul soluționării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se susține ca excepția nu este intemeiata, deoarece asupra constituționalității articolului de lege atacat Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995, rămasă definitivă prin Decizia nr. 26 din 21 martie 1995.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea a fost legal investită și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Excepția invocată este inadmisibila potrivit art. 23 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, soluție ce ar fi trebuit pronunțată de către Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă în temeiul art. 23 alin. (6) din aceeași lege, evitandu-se astfel tergiversarea judecații. Cum însă instanța nu a procedat astfel, Curtea Constituțională urmează sa pronunțe aceasta soluție datorită motivelor ce urmează.

În primul rând, este de observat ca excepția se referă la neconstituționalitatea art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care reglementează posibilitatea Ministerului Public de a introduce acțiuni civile și de a participa la orice proces, în oricare faza a acestuia. Distinct de aceste atribuții, art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă prevede că "procurorul poate, în condițiile legii, sa exercite căile de atac și sa ceara punerea în executare a hotărârii", soluție legislativă în concordanta cu dispozițiile înscrise în art. 128 din Constituție, potrivit cărora "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". De altfel, asupra constituționalității prevederilor art. 45 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1/1995 și nu exista elemente care să conducă la reconsiderarea acestei soluții.

De dispozițiile procedurale înscrise în art. 45 alin. 3 depinde judecarea cauzei, deoarece în speta se discuta posibilitatea procurorului de a exercita o cale de atac și anume revizuirea, în condițiile în care nu a participat la judecarea procesului în care s-a pronunțat hotărârea atacată. Deci dispozițiile art. 45 alin. 1 sunt irelevante în cauza în care s-a invocat neconstituționalitatea lor, excepția urmând a fi respinsă ca inadmisibila, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Pe de altă parte, potrivit art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu poate face obiectul excepției de neconstituționalitate prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Aceasta soluție este consecința faptului ca, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor. Deci aceste decizii produc efecte erga omnes, ele fiind obligatorii pentru toate persoanele și autoritățile publice, inclusiv pentru instanțele judecătorești.

Or, asupra constituționalității art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 2 din 4 ianuarie 1995, definitivă prin Decizia nr. 26 din 21 martie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995, constatând ca dispozițiile art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale în ceea ce privește limitarea dreptului procurorului de a participa numai la anumite procese, urmând ca în privinta acestor atribuții să se aplice direct art. 130 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apara ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.

Rezultă ca și sub acest aspect excepția urmează să fie respinsă ca inadmisibila, conform art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibila excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, invocată de către Hagianu Marian, Boblea Ion și Andonie Ioan în Dosarul nr. 935/1997 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 19 martie 1998.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Anisoara Sandu-Dragu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.