Decizia nr. 1059/2009

Articolul 23

din Legea locuinței nr. 114/1996 : "În cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual.";

-

Articolul 24

din Legea locuinței nr. 114/1996 : "Rezilierea contractului de închiriere înainte de termenul stabilit se face în următoarele condiții:

a) la cererea chiriașului, cu condiția notificării prealabile într-un termen de minimum 60 de zile;

b) la cererea proprietarului, atunci când:

- chiriașul nu a achitat chiria cel puțin 3 luni consecutiv;

- chiriașul a pricinuit însemnate stricăciuni locuinței, clădirii în care este situată aceasta, instalațiilor, precum și oricăror alte bunuri aferente lor, sau dacă înstrăinează fără drept părți ale acestora;

- chiriașul are un comportament care face imposibilă conviețuirea sau împiedică folosirea normală a locuinței;

- chiriașul nu a respectat clauzele contractuale;

c) la cererea asociației de proprietari, atunci când chiriașul nu și-a achitat obligațiile ce-i revin din cheltuielile comune pe o perioadă de 3 luni, dacă au fost stabilite, prin contractul de închiriere, în sarcina chiriașului.";

-

Articolul 25

din același act normativ: "Evacuarea chiriașului se face numai pe baza unei hotărâri judecătorești irevocabile.

Chiriașul este obligat la plata chiriei prevăzute în contractul de închiriere, până la data executării efective a hotărârii de evacuare.";

-

Articolul 1434

alin. 1 din Codul civil : "Locatarul este răspunzător de stricăciunile și pierderile întâmplate în cursul folosinței sale, întrucât nu probează că au urmat fără culpa sa."

În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (3)

referitor la caracterul de stat de drept, democratic și social al statului român,

art. 16

- Egalitatea în drepturi,

art. 21

- Accesul liber la justiție,

art. 47

- Nivelul de trai,

art. 124 alin. (2)

privind caracterul unic, imparțial și egalitar al justiției și

art. 135 alin. (2) lit. f)

referitor la obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

Examinând excepția, Curtea constată următoarele:

I. Referitor la prevederile

art. 25 din Legea nr. 114/1996 , dat fiind faptul că autorul excepției nu aduce niciun argument privind neconstituționalitatea lor și întrucât Curtea nu se poate substitui acestuia în ceea ce privește precizarea unor motive de neconstituționalitate, în temeiul

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , excepția având ca obiect aceste prevederi urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

II. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23

și ale

art. 24

din același act normativ, autorul acesteia susține că "prin excluderea garanției păstrării calității de chiriaș și pentru viitor, în aceeași locuință" și "în lipsa garantării de către stat a asigurării unei alte locuințe corespunzătoare" se creează un tratament discriminator în raport cu alți chiriași, protejați de acte normative anterioare, prin care aceștia au achiziționat locuințele la prețuri rezonabile.

Analizând aceste susțineri, Curtea reține că, potrivit

art. 23 din Legea nr. 114/1996 , în cazul în care părțile nu convin asupra reînnoirii contractului de închiriere, chiriașul este obligat să părăsească locuința la expirarea termenului contractual. Astfel, dacă pentru contractele în cauză nu a operat prorogarea legală (astfel cum s-a întâmplat în cazul contractelor de închiriere prelungite de drept conform

Legii nr. 17/1994

pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafețe locative), la expirarea termenului prevăzut în contract încetează dreptul de folosință al chiriașului, instanța urmând să dispună evacuarea lui.

Curtea constată că acest aspect nu este de natură să genereze obligația statului de a asigura o locuință chiriașului evacuat la expirarea termenului contractual, cu atât mai mult cu cât statul este terț față de raportul contractual intervenit între chiriaș și locator. Potrivit jurisprudenței sale, principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În speță, nu se poate susține o egalitate de situații în care se află chiriașii unor locuințe construite din fondurile statului sau ale unităților economice sau bugetare de stat, asupra cărora acesta din urmă poate dispune prelungirea contractelor de închiriere sau vânzarea locuințelor către locatari, pe de o parte, și chiriașii altor categorii de locuințe, cărora le este opozabil regimul juridic reglementat de

Legea locuinței nr. 114/1996 .

Pentru aceste considerente Curtea nu poate reține contrarietatea textelor de lege criticate cu dispozițiile

art. 1 alin. (3)

referitor la caracterul de stat de drept, democratic și social al statului român,

art. 16

- Egalitatea în drepturi,

art. 47

- Nivelul de trai și

art. 135 alin. (2) lit. f)

referitor la obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

III. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia

art. 1434 alin. 1 din Codul civil

instituie o prezumție de culpă în sarcina chiriașului, punându-l într-o poziție de inferioritate față de cealaltă parte din proces, fără ca instanța să aibă posibilitatea să analizeze apărările părților și să administreze probele adecvate cauzei, aceasta nu poate fi reținută. Instituirea acestei prezumții nu are nicidecum semnificația încălcării accesului la justiție sau a caracterului unic, imparțial și egalitar al justiției, prin imposibilitatea administrării probelor în apărare, cu atât mai mult cu cât însuși textul de lege criticat prevede răsturnarea acestei prezumții, dacă probează că deteriorarea locuinței închiriate s-a produs fără culpa sa.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art.1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 25 din Legea locuinței nr. 114/1996 , excepție invocată de Cristian Ceaușescu în Dosarul nr. 9.459/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

2. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 24 din Legea locuinței nr. 114/1996 , precum și ale

art. 1434 alin. 1 din Codul civil , excepție invocată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2009.