Decizia nr. 1050/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 50 alin. (1) și (2) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Vica Rodica Covalciuc în Dosarul nr. 14.460/325/2008 al Judecătoriei Timișoara.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 14.460/325/2008, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 50 alin. (1) și (2) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 . Excepția a fost ridicată de Vica Rodica Covalciuc într-o cauză civilă având ca obiect plângerea formulată împotriva încheierii de înscriere în cartea funciară.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că termenul de 15 zile de la comunicare, în care încheierea de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară poate fi atacată cu plângere este neconstituțional, fiind contrar dispozițiilor din Legea fundamentală invocate. Arată că plângerea împotriva încheierii de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară trebuia calificată ca "cerere de chemare în judecată", în acest fel fiind neconstituțional să i se aplice termenul de 15 zile prevăzut de Codul de procedură civilă pentru formularea apelului sau recursului. Totodată, arată că textele de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care nu prevăd obligarea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară de a face dovada comunicării încheierii către toate părțile interesate.

Judecătoria Timișoara consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. Totodată, arată că prin reglementarea procedurii formulării plângerii de carte funciară, inclusiv a termenului de 15 zile de la comunicare pentru contestarea încheierii, nu sunt încălcate dreptul la apărare și nici dreptul de acces liber la justiție, legiuitorul fiind competent să stabilească un termen rezonabil de contestare a încheierii de carte funciară, termenul fiind prevăzut pentru a asigura stabilitatea raporturilor juridice care rezultă din mențiunile de carte funciară. De asemenea, consideră că prevederile de lege criticate nu instituie privilegii, astfel încât acestea sunt conforme cu dispozițiile art. 16 din Constituție.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că nu este contrară principiului egalității în fața legii instituirea prin lege a unui termen înăuntrul căruia persoanele interesate să poată înainta plângerea împotriva încheierii de înscriere sau de respingere în cartea funciară, cât timp acest termen este opozabil tuturor cetățenilor. Totodată, consideră că, în speță, se pune în discuție modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor criticate, aspect care excedează competenței Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Prin încheiere, instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 50 alin. (1) și (2) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, având următorul conținut:

(1) "Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunțarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

(2) Încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la biroul teritorial. Plângerea împotriva încheierii se depune la biroul teritorial și se va înscrie din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare."

Curtea constată că prevederile

art. 50 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 7/1996

au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin

Decizia nr. 467 din 22 aprilie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 5 iunie 2008, reținând că acestea sunt neconstituționale în măsura în care nu permit accesul direct al contestatorului și la instanța de judecată competentă. În prezenta cauză, observând faptul că motivele de neconstituționalitate nu vizează aceeași ipoteză cu cea analizată prin decizia menționată anterior, Curtea apreciază că excepția de neconstituționalitate având ca obiect prevederile

art. 50 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 7/1996

nu este lovită de o cauză de inadmisibilitate.

În prezenta cauză, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivității legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată și ale art. 46 privind dreptul la moștenire.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Prevederile

art. 50 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , republicată, reglementează procedura de contestare a încheierii de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere sau radiere a unui act sau fapt juridic în cartea funciară. În acest sens, în alin. (1) al art. 50 este reglementată obligativitatea comunicării încheierii "celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară", iar prin alin. (2) se prevede că "încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere în termen de 15 zile de la comunicare", care se înaintează de către oficiul teritorial de cadastru judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul.

Curtea reține că încheierile prin care sunt soluționate cererile de înscriere de către registratorul de carte funciară sunt acte administrative provizorii supuse controlului contenciosului administrativ reglementat prin dispozițiile

Legii nr. 7/1996 , iar reglementarea termenului de 15 zile de la comunicare pentru formularea plângerii împotriva încheierii de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară nu contravine dreptului celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, de a avea acces liber la justiție, acest termen având valoarea unui mijloc procedural pentru evitarea abuzului de drept și pentru asigurarea stabilității raporturilor juridice ce rezultă din mențiunile înscrise în cartea funciară.

De altfel, în

Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, Curtea a reținut că "stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție", inclusiv sub aspectul stabilirii de către legiuitor a unui termen, "nu constituie o încălcare a dreptului la liberul acces la justiție". Aceasta, deoarece "legiuitorul, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege".

Totodată, Curtea observă că textele de lege criticate sunt norme de procedură care nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, așa încât nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

Celelalte dispoziții constituționale invocate nu au relevanță în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 50 alin. (1) și (2) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Vica Rodica Covalciuc în Dosarul nr. 14.460/325/2008 al Judecătoriei Timișoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2009.